Eu şi sora mea stăteam spăşite în faţa tatălui nostru după ce comisesem una dintre cele mai mari boacăne din copilăria noastră. Afişând o mina căită şi inocentă, încercam astfel să ne alegem cu o pedeapsă cât mai uşoară. Așteptam judecata dreaptă şi verdictul, când îl aud pe tatăl nostru întrebând:
 - Voi dacă aţi fi fost acum în locul meu, ce pedeapsă v-aţi da, după ce v-am căutat peste tot timp de mai bine de o oră şi jumătate!?
Eu şi sora mea crezusem că ar fi o idee genială să ne ascundem în spatele fotoliului din camera de zi, asta pentru că zărisem o maşina necunoscută oprind în faţa porţii, şi cu toate că i-am auzit pe toţi ai casei strigându-ne în timp ce ne căutau, am ales să rămânem mai departe în spatele fotoliului şi să chicotim pe muteşte atunci când musafirul s-a aşezat exact pe locul cu pricina.
-Eu…. mi-am adunat tot curajul din lume ca să spun următoarea propoziţie, eu dacă aş fi în locul lui tălică nu ne-aş da nicio pedeapsă.
-Aşa ai face tu? Întrebă tatăl nostru în timp ce încerca să păstreze mai departe o faţă serioasă, şi după câteva momente ce mie mi s-au părut interminabile, a spus:
-În cazul acesta nu vă dau nicio pedeapsă, dar data viitoare o să fie cu dobândă.
M-am uitat la sora mea, fără să îmi vină să cred cu adevărat, şi ca la un semn ne-am dus amândouă să îl îmbrăţişăm pe tata.
- Tati, ce e aia dobândă?
Aceasta este una din întâmplările care mi-au rămas în amintire, tocmai pentru că astfel de momente ne-au şlefuit pe mine şi pe sora mea, astfel de episoade educative din copilărie, a căror importanţă nu o înţelegeam atunci pe deplin, dar pe care acum le apreciez nespus, ne-au format personalitatea, caracterul şi determinarea de a lua decizii pe cont propriu.
Mult prea adesea copiilor li se spune ce să facă, cu ce să se îmbrace, ce să mănânce, când să doarmă şi la ce instrument să cânte, foarte rar însă li se oferă ocazia de a decide ei înşişi.
Nu spun că de acum înainte copii ar trebui să fie lăsaţi în voie, să facă tot ceea ce îşi doresc. Nicidecum! Regulile îşi au importanţa lor şi sunt esenţiale pentru o educaţie armonioasă, dar cu intenții bune, se poate greși atât de mult. Ceea ce vreau să sugerez este importanţa pe termen lung a responsabilităţii pentru propriile decizii.
De ce atât de des tinerii nu ştiu ce facultate să urmeze? De ce atât de des fetele şi băieţii nu ştiu să îşi aleagă un partener potrivit? De ce în atât de multe situaţii adulţii nu ştiu ce carieră este potrivită pentru ei şi se mulţumesc cu mai puţin decât ar merita
Asta pentru că aproape întotdeauna ne trezim aruncaţi din stadiul de copil, în viaţa de adult, fără să fi avut o perioadă de tranziţie, fără să fi mers pas cu pas în direcţia independenţei, şi acum, în loc să ne lăsăm ghidaţi de ceea ce spun părinţii, sau bunicii, sau rudele, trebuie să luăm decizii pe cont propriu şi habar nu avem de unde ar trebui să începem.

Libertatea deciziilor este a ta!
"Libertatea înseamnă posibilitatea de a te îndoi, posibilitatea de a face o greşeală, posibilitatea de a căuta şi experimenta, posibilitatea de a refuza orice autoritate - literară, artistică, filozofică, religioasă, socială şi chiar politică." – Ignazio Silone

Responsabilitatea deciziilor, consecinţele lor pe termen lung, rezultatele lor pozitive sau negative sunt în întregime responsabilitatea noastră - a fiecăruia în parte.
Nu, nu poţi da vina pe părinţi că au ales un partener inadecvat pentru tine, nu poţi învinovăţi mediul înconjurător că nu ţi-a oferit un prilej potrivit pentru a te propulsa spre un viitor strălucit, nu poţi învinui profesorii că nu ţi-au împărtăşit cunoştinţele cele mai importante pentru viaţa de zi cu zi.
Libertatea înseamnă tocmai responsabilitate ! Înseamnă să cercetezi pe cont propriu, să descoperi lumea, iubirea, ştiinţa, înţelegerea asupra lumii în felul tău subiectiv, cumulând fragmente, particule şi crâmpeie de învăţătură în mozaicul propriei personalităţi.  
Este mai bine să faci o greşeală urmându-ţi proprile motivaţii, decât să urmezi orbeşte sfatul vecinului, al părintelui, sau al prietenului, blamându-i apoi pe ei pentru nefericirea ta. Ascultă-i, analizează, pune în balanţă, dar decide totul pe cont propriu.
Mulţi oameni se tem să ia decizii pe cont propriu din cauza faptului că se simt nesiguri şi instabili, pentru că nu vor să care de unii singuri povara datoriei faţă de conştiinţă sau de propria persoană. Îndrazneşte să greşeşti atunci când alegi, îndrăzneşte să înveţi în timp ce te ridici, şi asumă-ţi responsabilitatea de a alege mai bine pe viitor!