Cum faci diferența dintre o persoană care este pasionată de ceea ce face și petrece 12 ore pe zi la serviciu și una care este dependentă de muncă sau care are o neîmplinire sufletească și evadează la birou? Cum faci diferența între un împătimit care investește în obiecte de valoare și unul dependent „de frumos” care își cheltuie toți banii pe opere de artă? Există dependențe bune și altele rele? Nu. Există dependențe. Și atât. Și există dependențe chiar și pentru ceva bun, de exemplu sportul, mâncatul sănătos, muzica, actele de caritate… care, în anumite circumstanțe se pot transforma în pericole pentru noi și pentru alții. Cum facem diferența?

Mulți se ascund sub umbrela pasiunii pentru a-și (auto)justifica unele comportamente, însă în esență, a fi dependent e rău și e o chestiune care în timp te înrobește. 

Dependența pornește dintr-o dorință de neoprit, pe când pasiunea este o chestiune de realizare. În starea de dependență, cea mai mare plăcere este dată de satisfacția de moment. Când tânjești după ceva, te poți verifica astfel pentru a afla dacă e pasiune sau dependență: în momentul atingerii scopului se termină și dorința? Pentru o clipă ești eliberat de gol, de plictis, de durere, de lipsa de sens? Dacă da, atunci e vorba de o dependență care te va mistui. Întreabă-te cine conduce: tu sau obiectul dependenței? Dacă în continuare susții că nu ești dependent, ci doar pasionat, verifică cine are supremația. Este posibil să domini o pasiune, dar o pasiune obsesivă pe care nu o poți controla, se numește dependență. Dependența înseamnă un comportament repetitiv, despre care știi că într-un final îți face rău ție sau altora, dar nu te poți opri. Dacă ești incapabil să renunți la acel comportament sau să-ți respecți angajamentul atunci când promiți că o vei face, ai răspunsul la dilema din titlu. Ești dependent.

Cum arată un om pasionat? E cel cuprins de o scânteie divină, a cărui pasiune îi clădește sufletul, nu-l mistuie. Pasiunea aduce lumină, însuflețește, dă sens nu în momentul de extaz, ci pe termen lung, nu în relație doar cu tine însuți, ci și cu semenii. Pasiunea îmbogățește, dependența te sărăcește, în primul rând de resurse, apoi de tine. Când ai o pasiune o privești cu mândrie, o privești în ochi și ai puterea să o arăți lumii întregi, deși nu ai nevoie să faci asta, însă dependența te face să te ascunzi, să te rușinezi, să te amăgești cu gândul că e „iubita” ta, când de fapt e „dușmanul” tău de moarte. Poate îți dedici viața unei pasiuni, dar dacă este într-adevăr o pasiune și nu o dependență, o vei face cu un sentiment de libertate, de bucurie, de responsabilitate, pe când dependența îți creează un vid existențial. O pasiune te umple de energie și îți îmbogățește relațiile cu ceilalți, te mobilizează și e o sursă de bine și pentru cei din jur. Nu te lăsa amăgit! O dependență te mistuie, întâi pe tine și apoi pe cei dragi. 

Recitește întrebările de la începutul articolului. E mai clar acum că cel care petrece ore întregi la birou pentru a nu da ochii cu familia, că cel care are nevoie să își demonstreze că e „bun”, că cel care preferă să facă ceva, decât să fie ceva… e dependent, nu pasionat de muncă. E mai clar acum că cel care ascunde de familie sumele de bani pe care le cheltuie pe diverse hobby-uri, că cel care face sport până la epuizare, că cel care își pune în pericol sănătatea jucându-se nopți întregi la calculator, că cel care își vinde sufletul pentru o plăcere de moment - nu e pasionat, ci doar un dependent demn de milă ce ar face bine să caute ajutor, până nu e prea târziu. În centrul tuturor dependențelor este o durere, rar consecința tuturor dependențelor este suferința.