De ce unii sunt fericiți și alții nu

Toți ne dorim să fim fericiți și acționăm conștient sau nu în această direcție. Însă dacă ne oprim din când în când să ne întrebăm dacă suntem fericiți, probabil că avem nevoie de puțin timp de gândire pentru a evalua starea în care suntem. Dacă azi te întrebi sunt fericit, ce spui?

Albert Ellis, fondatorul psihoterapiei cognitiv-comportamentale face distincția între două tipuri de fericire: satisfacția pe termen scurt și împlinirea pe termen lung. Fericirea pe termen scurt poate fi definită ca o plăcere imediată, ca efect al unei acțiuni sau prin implicarea într-o activitate concretă, de la a mânca o prăjitură, până la un sărut, de la vestea că ai luat o notă bună, până la câștigarea unei doze de suc la o tombolă. Pentru a trăi astfel de emoții pozitive nu este nevoie de un angajament susținut și nu e de mirare că ce e val, ca valul trece. Avem nevoie de mai mult! Vrem o altă trăire sub semnul fericirii! Este fericirea aceea pe termen lung, acea stare de bine, de pace, de împăcare ce nu ne scoate din ritm, nici dacă luam o notă slabă, nici dacă am renunțat la desertul preferat, ori am pierdut un meci de fotbal. 

Fericirea pe termen lung este tot o serie de emoții pozitive, dar care vin în urma atingerii potențialului individului sau împlinirii unui scop. Oamenii sunt cei mai fericiți atunci când își fixează anumite scopuri și obiective și se angajează activ în atingerea lor. Nu există o cale universală spre fericire, ci fiecare își croiește propriul scenariu, în conformitate cu planurile, talentele și preferințele sale. În opinia psihologului Albert Ellis, fericirea pe termen lung este strâns legată de optarea pentru scopuri care reduc suferința emoțională, cresc confortul și plăcerea, duc la relații profunde și satisfăcătoare și la excelență în muncă și în alte activități. Fericirea și satisfacția sunt mai mari atunci când oamenii au scopuri congruente cu nevoile proprii, fezabile și realiste, valorizate cultural și care nu intră în conflict unele cu altele. Sonja Lyumomirski, profesor la Universitatea California, autor a numeroase cărți despre acest subiectspune că suntem mai fericiți atunci când urmărim succesul mai degrabă dacă evităm eșecul, avem un angajament crescut față de scopuri și simțim că facem progrese în atingerea lor. 

Așadar, o primă caracteristică a persoanelor fericite este aceea că au stabilite niște scopuri și sunt pe drumul împlinirii lor. Atenție, nu spun că le-au atins deja!

O altă caracteristică a oamenilor fericiți este recunoștința, acea trăsătură care reprezintă tendința de a observa și aprecia aspectele pozitive ale lumii și lucrurile bune din jurul nostru. Mai concret, aprecierea celorlalți, focalizarea pe ceea ce avem, mai degrabă decât pe ceea ce ne dorim, comparații sociale pozitive, exprimarea mulțumirii, conștientizarea faptului că viața e scurtă și imprevizibilă și merită trăită din plin, savurând fiecare clipă și păstrând ceea ce este bun. De asemenea, oamenii optimiști sunt mai fericiți. Adică cei care au așteptări pozitive legate de viitor, cei care au convingerea că ceea ce urmează poate fi mai bun. Aceste așteptări influențează starea de bine, atât la nivel fizic, cât și emoțional și au un rol important în modul în care oamenii se raportează chiar și la evenimentele negative. 

Comportamentul altruist pro-social este ceea ce determină de asemenea, gradul de fericire. Activitățile de voluntariat, mici fapte de bunătate, complimentele îndreptate către alții, oferirea de daruri sau de suport emoțional- toate sunt asociate cu starea de bine pe termen lung. Exprimarea recunoștinței, prin comportamente și vorbe este încă un pas în experimentarea unei stări de fericire de durată. 

Surpriza unei astfel de abordări a fericirii vine din faptul că cel ce are un scop în viață, este optimist, plin de recunoștință și are un comportament altruist, nu își propune să fie fericit. Dar este! 

 

notează articolul

Astăzi tu ești profesorul!

8

Nota de mai sus este media tuturor notelor acordate de cititori. Îți mulțumim!

adaugă o părere