Vlad Mîndăianu, sau Dudis, cum îi spun prietenii, are 25 de ani și două afaceri personale: Dudi Toys și Dudi Bow Ties. Pasiunea lui e lemnul și a descoperit cum să o transforme în artă, după mai mulți ani în care s-a specializat în design grafic și fotografie. Iubește detaliile și crede că, împreună cu o perspectivă ingenioasă, sunt elementele-cheie în realizarea unor produse cu adevărat inedite: jucării și papioane din lemn.

Reporter: Care e povestea proiectelor Dudi Toys și Dudi Bow Ties?

Vlad: Tatăl meu împreună cu un unchi au început acum câțiva ani o afacere cu tâmplărie din lemn. La primele mele jucării, am folosit resturile care le-au rămas lor. Am încercat să valorific cât se poate de mult lemnul. Papioane din lemn am început să fac anul trecut, în urma unei idei a surorii mele. Totul a pornit dintr-o joacă. Am zis să-ncerc unul. Trebuia să merg la o nuntă și m-am gândit că nu strică să-mi fac un papion mai special. Am văzut că a ieșit bine și-am decis că merită încercat. E ceva nou și... până acum sunt mulțumit de reacții.

R: Care au fost provocările pe care le-ai avut în dezvoltarea afacerii tale?

Vlad: În primul rând, atunci când vii cu ceva nou pe piață, este destul de dificil. Când îți place ceea ce faci și când îți dai seama că ai realizat ceva frumos – asta din punctul tău de vedere, bineînțeles – te aștepți ca toți să te aprecieze sau să fie impresionați. Dar nu e chiar așa. În România oamenii sunt destul de conservatori și nu acceptă toate lucrurile așa ușor. Unor oameni le plac anumite lucruri, dar dacă nu sunt neapărat la modă sau dacă alți oameni nu le acceptă, le este greu să-și susțină părerea în fața părerilor celorlalți. Am învățat că trebuie să am răbdare, fiindcă nu poți să convingi pe cineva din prima; trebuie să lucrezi mult și să îți prezinți bine ideea.

R: În ce fel a contribuit Dudi Toys la dezvoltarea ta personală?

Vlad: Eu am fost dintotdeauna o persoană mai timidă, introvertită. Mi-aș fi dorit să fiu mai sociabil și să comunic mai bine cu oamenii. Totuși, fiind mai retras, mi-am dezvoltat imaginația și sensibilitatea artistică, am învățat să văd lucrurile altfel. Faptul că am început o afacere pe cont propriu m-a ajutat să-mi dau seama că nu pot să rămân așa, că trebuie să mă schimb. Trebuie să ies cumva din zona mea de confort. Ceea ce fac eu, practic, în afacerea asta e să-mi depășesc limitele – mă condiționează să-mi depășesc limitele. În plus, mi-a dat posibilitatea să cunosc oameni interesanți, să-mi fac prieteni și relații noi și să învăț multe lucruri.

R: Ai avut parte de sprijin în proiectul tău?

Vlad: Familia mea mă susține sută la sută, în special tatăl meu, cu care și lucrez. Prietenii m-au încurajat, majoritatea cunoscuților mi-a dat un feedback pozitiv și n-a fost nimeni care să-mi zică „nu, nu merge, n-ai nicio șansă”. Lucrul ăsta mi-a dat curaj. Pentru a face ceva aparte sau atipic, pentru a fi original, îți trebuie curaj, care e destul de greu de dobândit. De cele mai multe ori,într-o astfel de afacere curajul contează în aceeași măsură ca ideea. Dacă nu aș fi avut parte de susținerea celorlalți, e clar că mi-ar fi fost mult mai greu. Dar cred că sunt și situații în care totuși trebuie să încerci, în ciuda tuturor împotrivirilor. Dumnezeu îți descoperă dacă ceea ce faci este bine, chiar dacă poate nu din prima; dar îți arată la un moment dat drumul și îți dă un răspuns. Totul ține de răbdare. De când am început afacerea asta, mi-am dezvoltat răbdarea - mi-am dat seama că timpul le rezolvă pe toate la un moment dat.

Apoi, relația cu Dumnezeu m-a ajutat să nu mă descurajez în momentele mai dificile. Mi-am dat seama că Dumnezeu are planurile Lui cu mine și, până la urmă, nu pot să obțin tot ce vreau de la început, ci pe rând. Fiindcă nici n-aș putea administra totul deodată, chiar dacă Dumnezeu poate să-mi dea orice. Și lucrul ăsta l-am înțeles pe parcurs. Mi-am dat seama în anumite situații că Dumnezeu chiar lucrează în viața mea. Contează foarte mult o relație bună cu Dumnezeu într-o afacere, dacă vrei să ai succes cu adevărat, chiar dacă probabil ai zice să nu-L implici pe Dumnezeu în chestia asta, banii sunt bani, biserica e biserică. Important e să-L lași pe El să-ți conducă viața.

R: Care e principiul cel mai important după care îți conduci afacerea?

Vlad: Când fac ceva, încerc să fac lucrul acela cât se poate de bine. Pun suflet, indiferent pentru cine e, indiferent de răsplata primită, vreau ca omul să fie mulțumit de ceea ce fac. În primul rând pentru mine, pentru liniștea mea sufletească. Nu vreau să las în urma mea îndoieli sau discuții. Cât se poate, că nu poți fi pe placul tuturor. Dar e important să încerci să faci totul cât mai bine, iar oamenii cu care lucrezi să vadă că îi prețuiești. Când vrei să câștigi pe cineva, trebuie să-l apreciezi sincer, pentru că imediat își va da seama dacă joci teatru. Poți să câștigi oamenii dacă știi cum să-i apreciezi.

Apoi, când faci ceva, trebuie să faci cu plăcere, indiferent de ceea ce faci. Dacă aș face ceva numai de dragul de a câștiga bani, să „fac avere”, mi s-ar părea o viață fără culoare. Am început proiectul ăsta fiindcă mi-a plăcut. Îmi place ceea ce fac. Când realizez ceva și îmi place ce a ieșit, pentru mine înseamnă mai mult decât o sumă de bani. Satisfacția e mai mare. Bineînțeles că e nevoie și de satisfacția financiară pentru că mai trebuie să și mănânci, din când în când. Dar cred că în orice domeniu important e să îmbini, să echilibrezi plăcerea de a face și nevoia de a câștiga ceva de pe urma activității respective. Dacă ajungi să îmbini utilul cu plăcutul, e perfect. Asta e ideal în orice afacere.

Pe Vlad, cu tot cu papioane și jucării, îl găsiți aici și aici.