În Micul Prinț, carte scrisă de Antoine de Saint-Exupéry, există un fragment referitor la obsesia adulților pentru numere: atunci când se întâlnesc, aceștia obișnuiesc să se întrebe câți ani au, câți frați au, cât câștigă. Oamenii au nevoie de date exacte, de certitudini.

Astăzi, probabil că sunt foarte puțini cei care își fac curajul să îl întrebe pe celălalt ce simte atunci când privește răsăritul, dacă a umblat desculț prin copilărie, cum îi place să-și bea cafeaua dimineața, dacă se simte mai inspirat la miezul nopții, când a râs cu gura până la urechi ultima dată.

Tind să cred că și mai puțini sunt cei care îl întreabă firesc, pur și simplu, pe omul de lângă ei: Care este motivul tău de a te trezi dimineața? Dacă formulăm întrebarea folosind conceptul japonez, ar suna astfel: Care este ikigai-ul tău?

***

Am descoperit conceptul în cartea Ikigai. Secrete japoneze pentru o viață lungă și fericită, scrisă de Francesc Miralles și de Héctor García (Kirai). Dacă ar fi să mă orientez la unul dintre cuvintele esențiale din titlu, sunt de părere că o rețetă universală a fericirii nu există. Suntem unici, deci avem și viziuni personale asupra fericirii. Cred totuși că unele motive ale fericirii noastre, acelea cu un grad destul de mare de generalitate, pot concinde, pe parcursul vieții, cu motivele fericirii celorlalți:

Pasiunea pe care o avem și în care investim timp, energie – fizică, dar mai ales spirituală. Firește că ea poate avea diverse nume: lectură, muzică, pictură, sport, IT, arhitectură, gătit. În timpul în care ne dedicăm pasiunii noastre, intrăm în starea de flux. Potrivit lui Mihaly Csikszentmihalyi, profesor de psihologie, fluxul (flow-ul) este acea stare pe care o dobândim atunci când ne implicăm într-o activitate; nimic altceva nu pare să mai conteze în acele momente. Tot el a descoperit faptul că experiența fluxului este aceeași pentru fiecare dintre noi, indiferent de vârsta pe care o avem și de cultura în care trăim.

Personal, percep flow-ul ca pe o conexiune profundă cu mine însămi, în care nu mai simt trecerea timpului. Când scriu, sunt doar eu cu mine. Ușor-ușor, pătrund în starea de flux, nu mai văd și nu mai aud ce se întâmplă în jurul meu. Deși nu are grade de comparație, îmi permit să spun că sunt extrem de prezentă în ceea ce scriu.

Sentimentul de apartenență – la un grup, la o comunitate. Prin natura noastră, suntem ființe sociale. Avem nevoie să interacționăm cu ceilalți și ne simțim împliniți atunci când găsim persoane cu care rezonăm. Să ne gândim la prietenii foarte buni pe care îi avem și cu care am creat relații puternice, pentru că, în esență, între noi s-au stabilit și legături sufletești. 

În satul japonez Ogimi, care are cea mai mare rată a longevității din întreaga lume, persoanele în vârstă trăiesc într-un mod autentic sentimentul apartenenței la comunitate. Localnicii desfășoară de multe ori acțiuni voluntare și se susțin reciproc. 

Sentimentul de apartenență aduce siguranță, liniște interioară, convingerea că nu suntem singuri, că există persoane care ne fac să înțelegem sensul cuvântului împreună. 

Dezvoltarea continuă. Întotdeauna va mai exista ceva de învățat, ceva de descoperit, ceva de perfecționat, indiferent de vârsta pe care o avem. Important este să ne dăm voie să învățăm, să descoperim, să (ne) perfecționăm. Să ieșim din zona de confort și să avem curajul să încercăm lucruri noi sau lucruri de care nu ne credeam în stare. Să începem, încetul cu încetul, să credem în noi și în ceea ce putem face sau am putea încerca să facem. Unul dintre exemplele aduse în carte, în acest sens, este cazul pictoriței Carmen Herrera, care și-a vândut primul tablou la 89 de ani. În prezent, operele sale sunt expuse în colecția permanentă a Muzeului de Artă Modernă și a galeriei de artă Tate Modern. 

Pasiunea, sentimentul de apartenență și dezvoltarea continuă sunt doar trei motive generale ale fericirii sau, altfel spus, trei ingrediente care se regăsesc pe rețetele fericirii tuturor, sub diverse forme, în diverse cantități, la diverse intervale. Fiecare rețetă este personalizată.

***

Am putea începe să conștientizăm că și motivele generale ale fericirii ne leagă. Ne-am putea face curaj să vorbim deschis despre ele și, astfel, l-am descoperi pe cel de lângă noi, căci ikigai-ul lui spune mult mai multe decât vârsta sa, numărul fraților pe care-i are, suma pe care a cheltuit-o în ultima vacanță…

Spune-mi, care este ikigai-ul tău?

*Am scris acest articol inspirându-mă din cartea Ikigai. Secrete japoneze pentru o viață lungă și fericită, scrisă de Francesc Miralles și de Héctor García (Kirai) și apărută la editura Humanitas.