Imaginează-ți că ai în față un pictor care de ore bune reproduce cu entuziasm decorul natural din jur, ori un scriitor care de azi dimineață nu s-a ridicat de la birou. Dar ce zici de o tânăra care își petrece o noapte întreagă migălind aranjamente florale, în cele mai speciale combinații sau de un patinator care în timpul exercițiului parcă plutește, ori de chirurgul care când intră în sala de operații este într-o altă realitate asupra căreia se concentrează total? Ai putea spune simplu: oamenii aceștia fac ce le place. Așa este, dar ce anume îi aduce și îi ține în această stare de fuziune perfecta între efort și plăcere?
Psihologia pozitivă numește această stare de angajare totală a minții - stare de flow sau de flux; este starea pe care oamenii o raportează atunci când sunt complet absorbiți de ceva, până la punctul în care uită de oboseală, nevoile fizice sunt anihilate și nu se concentrează decât pe activitatea în sine, dețin controlul suprem asupra ei. A face o activitate care nu este una obligatorie pentru supraviețuire și a avea o asemenea stare de plăcere produsă de activitate în sine, este mecanismul apariției motivației intrinseci. Nu ai nevoie de niciun imbold exterior să continui o activitate în care te simți atras ca de un curent, căruia nu îi poți face față. Aceasta stare e resimțită ca fiind plăcută, deși nu presupune trăirea unor emoții pozitive, dar este o fuziune perfectă între acțiune și conștiință. Timpul trece mai repede, te simți stăpân pe situație, dispare perceția sinelui și concentrarea este pe activitate.
Starea de flux apare în acțiuni ce țin de petrecerea timpului liber, hobby-uri sau chiar în timpul programului de lucru, iar acest element secund face ca teoria fluxului să aibă o aplicabilitate interesantă. Putem muncii ceva ce ne produce plăcere în sine, ca activitate, fără să ne gândim la recompensa financiară sau la riscurile neîndeplinirii sarcinii? Da, putem, cu condiția să existe un echilibru între complexitatea/provocarea sarcinii și abilitățile pe care le avem. Cu alte cuvinte, dacă nu ești suficient de pregătit sau de talentat pentru o anumită activitate, nu poți ajunge la starea aceea în care bucuria să vină tocmai din actul în sine. Pentru aceasta, pentru a ajunge să muncești fără să obosești, ai nevoie să îți dezvolți anumite abilități și să îți descoperi talentele. Echilibru dintre provocări și abilități este unul sensibil: dacă provocările depășesc nivelul abilităților, apare stresul, anxietatea; dacă abilitățile depășesc nivelul provocărilor, apare plictiseală, monotonia.
Interesul pentru ceea ce înseamnă și cum poate fi crescută starea de flux vine pe de-o parte de la individ, care în urma unor asemenea stări repetate, ajunge la fericire, dar și din partea organizațiilor care doresc să își crească performanțele.
Conceptul de flux a apărut ca urmare a necesității de a explica motivația intrinsecă asociată cu activități care necesită timp, efort și implică riscuri, dar care contribuie la trăirea unei vieți fericite , cu un sens bine definit, în acord cu valorile și convingerile morale.
Cum să ajungi la starea de flux și cum te va ajuta aceasta să ai o viață mai fericită?
În primul rând, dezvoltă abilități. Dacă nu ai informații, dacă nu exersezi, nu vei ajunge pasionat de o anumită activitate. Apoi, descoperă ce îți place, experimentează, rezolvă probleme, cultivă curiozitatea. Nu aștepta ca alții să te împingă de la spate sau să aleagă în dreptul tău. Fii sincer cu tine și creionează o zi perfectă. Ce anume te face cu adevărat să uiți de tine și să rămâi ancorat într-o activitate care pentru alții nu este nici atractivă, nici utilă? Atenție însă, starea de flux are și unele capcane: ignorarea pericolelor, implicarea în activități cu risc crescut și dependențele.
Gândește-te care sunt prioritățile tale, pe ce îți consumi cea mai mare parte din timp și cum ai putea valorifica mai bine resursele pentru a fi mai aproape de fericire. Dar nu căuta fericirea, de dragul unei destinații, ci de dragul drumului care te duce spre ea.
