Interviu cu Marius Capotă

Deși avea în față un viitor mai mult decât promițător, ca imagine a unor case de modă și designeri renumiți precum Dolce & Gabanna, Versace, Viviene Westwood, Gucci, Galliano, Etro etc. și-a întrerupt cariera în modeling care îl purtase pe mai multe continente în urma unor zbuciumuri sufletești puternice. Cartea pe care a scris-o este despre lupta pentru valori, împlinire și succes autentic. Marius Capotă este acum student și îi place să se implice în  proiecte prin care să influențeze tinerii să ia decizii corecte și sănătoase. Interviul acordat abordează mai multe teme, precum succesul, banii, frumusețea și felul în care societatea se raportează la acestea.

De ce crezi că este astăzi valorizat așa de mult aspectul fizic, exterior, concentrându-ne pe ceea ce observăm la prima vedere? De ce este mai prețuit ambalajul decât conținutul?

Marius Capotă: Cred că ne place să ne identificăm cu indivizi frumoși. Suntem atrași de frumos și, inevitabil, atunci când vedem o reclamă sau un afiș cu persoane atrăgătoare, ne imaginăm că suntem în aceeași situație, că purtăm hainele expuse și că arătăm la fel. Ne creăm în mintea noastră o imagine agreabilă despre noi, ceea ce ne face să ne simțim confortabil, chiar dacă știm că realitatea este ușor sau chiar cu mult diferită. Ne place să trăim în imaginar, să ne refugiem într-o lume confortabilă, a noastră, să ne înșelăm singuri. În mod ironic, ceea ce se vede pe panourile publicitare nu exprimă în mod fidel realitatea. De multe ori, chiar modelul care a pozat este surprins de forma finală a imaginii editate. Este normal să iubim frumosul și să ne placă să îl privim, însă ar trebui să ne raportăm la el într-un mod obiectiv. Să nu ne atașăm prea mult de ceea ce știm că nu putem fi și să nu ne hrănim cu iluzii, ci să fim înrădăcinați în realitate, iar realitatea este că nu suntem perfecți. Nici măcar modelele nu sunt perfecte. 

Ce fel de oameni sunt fotomodele? 

M.C.: Fotomodelele sunt oameni simpli. În cele mai multe cazuri sunt absolvenți de liceu. Fiecare își ia avânt în lumea modei cu aspirațiile și valorile lui, fiecare cu bagajul său cultural, fiecare cu trăsăturile lui unice. Amprenta culturală este evidentă. Poți recunoaște destul de repede țara de origine a fiecăruia. Latinii se atașează foarte repede, europenii sunt mai reci, mențin distanța. Unele persoane, în special fete erau religioase, iar unele se țineau departe de cluburi. Am întâlnit un model musulman care avea un set de valori foarte solid și chiar mi-a explicat că valorile musulmane erau superioare valorilor creștine. Nu era de acord cu relațiile libere dintre fete și băieți. Ea observa comportamentul creștinilor și-l dezaproba, iar lucrul acesta a fost ca un ghimpe în coastă pentru mine, creștin fiind. 

Sunt mai fericiți oamenii care au trăsături fizice de invidiat față de oamenii așa-ziși „normali”?

M.C.: Am putea crede că sunt mai fericiți. Dar fericirea aceasta nu este autentică. Este o împlinire superficială care hrănește ego-ul și care aduce o atitudine de aroganță. Egoismul nu aduce fericire. Dacă ar trebui să fac o analiză a nivelului nostru de fericire, pot spune că nu eram prea fericiți. Extazul dura doar pe timp de noapte, la petreceri, iar apoi dimineața urma o rutină obositoare. Te trezeai obosit, încercai să te întărești cu cafea și să îți faci rost de energie. Apoi, seara, fie veneai bucuros că ai prins un job bun, fie veneai trist că nu ai găsit nimic. Fiecare dintre colegii mei de apartament, fotomodele, avea problemele lui și uneori, ne mai destăinuiam, dar purtam conversații destul de superficiale. Oricum, frumusețea nu te face fericit, totul se rezumă la aprecierea clientului. Frumusețea ta este practic relativă în ochii angajatorilor. La urma urmei, frumusețea stă în ochii privitorului. Chiar și în modeling se simte asta, deși toți suntem considerați oficial „frumoși”, suntem aleși după criterii diferite. Poate că eu mă văd mai frumos decât persoana de culoare de lângă mine, însă în ochii angajatorului el pare mai frumos, deoarece deține exact setul de trăsături importante pentru el. Poate angajatorul are nevoie de o persoană de culoare pentru a-i reprezenta creațiile și atunci persoana de lângă mine este considerată mai frumoasă și mai potrivită decât mine. Frumusețea este relativă și important este cum te vezi tu pe tine însuți. De exepmplu, am întâlnit fotomodele mai scunde decât limita normal acceptată, însă ele nu erau complexate de acest lucru. Dimpotrivă, au reușit chiar să primească joburi unde înălțimea nu era atât de importantă. Uneori aveau mai multe contracte decât noi, fotomodelele înalte. Deci, practic, nu există o înălțime ideală, un ideal de frumusețe. Totul este relativ. Frumusețea unui model este relevantă în funcție de nevoile angajatorului. Există o psihologie a modelingului. Angajatorii încearcă să găsească acele chipuri cu care oamenii se pot identifica, în funcție de categoria produsului la care se face reclamă. Dar chiar și așa, imaginile finale sunt mult editate și, nu de puține ori, mult diferite de realitate. 

Recent ai publicat o carte despre incursiunea ta în lumea modelingului. Titlul cărții este ‚Trei minute”. Ce simbolizează cele trei minute?

M.C.: Titlul marchează punctul culminant al cărții, cele mai intense trei minute pe care le-am trăit în viața mea. Stăteam în biroul managerului, pus în fața unei decizii extrem de dificile. Eram gata să îmi calc pe conștiință și să îmi abandonez valorile și principiile pe care le readoptasem recent în viața mea. Eram tensionat și gata să cedez. Însă mi-au fost date trei minute de grație, minute pentru reflecție. Nu știu ce a determinat-o pe doamna manager să mi le ofere! Cele trei minute de gândire au fost dominate de o convulsie sufletească puternică, un adevărat infern interior. În acel moment eram în război cu mine și cu Dumnezeu. Conștiința îmi spunea ceva, eu doream altceva. Trei minute pentru o decizie!

Totul a depins doar de cele trei minute sau au fost alte mii și mii de minute care au contribuit la răspunsul final?

M.C.: E foarte grea întrebarea! Sunt foarte sigur că dacă nu aș fi avut cele trei minute la dispoziție nu aș fi regăsit curajul și puterea de a alege să îmi respect conștiința. Aș fi acceptat compromisurile propuse. Sunt absolut sigur că aș fi cedat, mi-a lipsit o singură secundă să spun „Da!”, însă cele trei minute m-au reconectat cu perioada de timp în care mi-am reorganizat viața și mi-am regăsit adevăratele valori. Aceste trei minute mi-au dat puterea să refuz oferta nespus de tentantă a managerului. 

Cât de important este să îți asculți conștiința și să încerci să respecți standardele morale pe care ți le-ai ales?

M.C.: Este foarte important! Dacă îți asculți conștiința poți să dormi liniștit! Dacă ești într-o luptă cu propria-ți conștiință și te dai bătut ... câștigi. Astfel pot rezuma conflictul interior pe care l-am avut și deznodământul lui. Inițial, când am ieșit din biroul managerului, mi-am regretat refuzul. Oferta unui viitor strălucit era de-a dreptul îmbietoare. Însă imediat un gând m-a liniștit: împlinirea autentică este de fapt o împlinire fără compromisuri. 

Unde ai fi ajuns astăzi dacă ai fi acceptat compromisul care ți-a fost cerut?

M.C.: Aș fi continuat să lucrez în modeling. Imediat mi-ar fi venit alte oferte. Aș fi avut un câștig financiar substanțial. Aș mai fi rămas câteva luni în China apoi ar fi trebuit să merg în Barcelona. Cred că după patru-cinci luni aș fi revenit la aceeași dilemă, la aceeași luptă interioară între ceea ce trebuie și ceea ce vreau să fac. Nu aș fi rezistat mai mult, vocea conștiinței este foarte puternică. De aceea, după ce m-am întors acasă pentru o scurtă perioadă, cu greu am hotărât să nu mă mai întorc în modeling. Îmi era teamă că presiunile vor reapărea și nu voiam să renunț la principiile mele.                                                                                                       

Cartea Trei Minute poate fi cumpărată de pe site-ul: http://treiminute.com

                                                                                                                           Va urma ...