Pe Beatrice am cunoscut-o pe când locuiam în New York. Auzisem că exista o româncă ce reușise să lucreze la ONU și toată lumea îmi spunea că trebuie să o cunosc. Până într-o zi când i-am scris și ne-am dat întâlnire la o cafea. M-a cucerit instantaneu și m-a electrizat. E genul de om care motivează, nu doar prin exemplu propriu, dar cu sclipirea clară și verde a ochilor te pătrunde și te face să crezi că orice visezi e posibil. Și îți spune ea care a reușit ce mulți tineri doar visează. Locuiește la New York și lucrează pentru mari companii din întreagă lume. Vă invit să cunoașteți un om care atinge excelența în domeniul său și arată că poate cuceri orice vârf și-l propune. E un om sincer și pentru mine...o operă umană.

Bună, Bea! Prezintă-te în câteva fraze. Cine este Beatrice Cord? 

Beatrice Cord este un mozaic “in progress/ în devenire” de experiențe, învățăminte și trăiri din mai multe lumi, skills și mai ales backgrounduri. Oficial (pe cartea de vizită) aș spune că fac strategie și management, creez parteneriate sau produse, concepte și echipe pentru anumite proiecte în diverse domenii - educație, antreprenoriat social, tehnologie etc. La baza (ce scrie pe diplomă) sunt expert în comunicare, relații internaționale și diplomație. În general sunt pasionată de frumos, de design, de istoria estetică și culturală a lumii, de cum putem transforma nevoia oamenilor de frumos și cum o putem educa înspre sustenabilitate și esențialism. Cred că baza de comunicare și relații internaționale este cea care m-a ajutat să construiesc o expertiză care poate fi tradusă în mai multe domenii și, mai ales, mi-a dat deschiderea și flexibilitatea să rezolv probleme și să găsesc soluții creative și strategice în domenii diverse de la tehnologie, la politică externă, până la domeniul medical sau producția de evenimente internaționale. 

Cum a început totul în ascensiunea ta de carieră? Unde a început? Cum ai făcut alegerile? 

Aș spune că începutul a fost în liceu, sau poate chiar în scoală generală când visam cu ochii deschiși în timp ce citeam romane inițiatice sau biografii ale oamenilor la care aspiram. La acel moment nu puteam defini exact ce fel de carieră urma să am, dar știam că îmi doream să descopăr cât mai multe culturi și stiluri de viață, să călătoresc, să îmi cultiv o independență culturală și socială care să mă ajute să mă conectez “across cultures”. Apoi au urmat toate experiențele și încercările din timpul facultății unde am început prima oară să lucrez în PR și marketing. Studiind în paralel atât drept cât și comunicare, relații internaționale, m-am poziționat mereu între o lume practică și una creativă. Am știut mai mereu că nu pot fi doar un avocat care respectă cu strictețe anumite dogme ale meseriei, deși mă atrăgeau părțile de argumentare, construirea unei logici și, mai ales, putința de a apăra drepturi și libertăți care fac dreptul atât de nobil atunci când este folosit în scopurile corecte. În același timp, anumite domenii sau meserii din zona de comunicare – PR chiar și publicitate – mi se păreau superficiale atunci când erau aplicate strict pentru creare de consumerism excesiv. Până să ajung să lucrez pentru ICR Londra și să cunosc oameni din domeniul afacerilor și diplomației publice, nu am știut în ce fel aș putea combina cele două domenii. Dar la Londra am descoperit frumusețea diplomației publice și multiculturale, a comunicării în domenii de interes global care impactau cauze și proiecte cu impact social în întreaga lume. În ceea ce privește alegerile, cred foarte tare în “the power of now”, în a te pune în contextele potrivite și a fi deschis la oportunități și provocări. Cred că de multe ori suntem aleși mai mult decât alegem. Eu, de exemplu, nu cred că am făcut o alegere să “rămân în New York” ci, așa ca în dragoste, ne-am ales reciproc pe o bază de potrivire de caractere, de nebunie și energie, o chimie intelectuală și personală, care a făcut click la acel moment și care după 6 ani încă funcționează. 

Cum și care a fost prima experiența cu străinătatea?

Am fost norocoasă, pentru că încă de mică am avut șansa să călătoresc fără părinți, cu alte grupuri organizate de scoală, în Europa. Asta mi-a dat din start multă independență și ușurință de a mă adapta la ideea de a călători, fiind și vârsta inocenței și încrederea în siguranța lumii dincolo de spațiul de siguranță de acasă. Prima experiență de durată a fost însă o școală de vară la Londra. Am găsit-o căutând pe internet cursuri pentru prima vară din viața de student și am aplicat. Am lucrat la aplicație, la testele necesare și mi s-a părut o experiență diferită și mult mai personală și practică, față de aplicațiile pe care le făcusem la facultățile din România. Odată ajunsă la Londra, totul s-a schimbat pentru mine. Am cunoscut studenți din State și din alte țări europene, dar mai ales am fost expusă la un sistem de învățământ care se focusa pe partea practică și încuraja gândirea independentă. În același timp am simțit că lumea este globală și noi toți suntem cetățenii ei și putem, prin intermediul valorilor și a unui limbaj comun, să comunicăm și să colaborăm nelimitat între noi. La Londra am mai rămas apoi pentru un semestru de schimb de studii. Acesta a fost unul foarte greu, pentru că am adăugat practic încă o facultate la cele două pe care le aveam deja acasă. În același timp, am hotărât să încep și un Internship, deci timpul a devenit foarte condensat. Cu toate astea, experiența din acel an de la Londra este în continuare una dintre cele mai dragi și importante în devenirea mea personală și profesională. De la Londra am continuat cu un masterat în Diplomație la Universitatea Nottingham, iar de acolo lumea a devenit cu adevărat nelimitată. Au urmat NY și multe alte experiențe punctuale de la Costa Rica, la Sri Lanka, Gabon sau Arabia Saudită. 

Spune-ne cum ai ajuns la ONU și cum a fost experiența ta de acolo și de la New York? 

În timpul masterului in Diplomație am început să fiu foarte interesată de ce face ONU și, inițial, am început prin a scrie lucrări despre ONU și a analiza cum funcționează, unde greșește și, mai ales, de ce nu este acea instituție perfectă pentru păstrarea păcii în lume pe care și-au dorit-o fondatorii. Citind nenumărate cărți și articole, ascultând declarații și interviuri din timpul diverselor adunări, mi s-a creat o dorință firească de a vedea și a trăi la fața locului. La acel moment, Reprezentantul României la ONU era Dna Amb. Simona Miculescu, care este și unul dintre specialiștii României în Diplomație Culturală. Inițial am contactat-o pentru a îmi da un interviu pentru lucrarea de masterat, iar apoi am descoperit posibilitatea de a aplica la internshipuri la Misiune. Am aplicat din timpul masterului, dar din cauza unor neconcordanțe în sistem, am ajuns să obțin viza abia la 6 luni de la finalizarea masterului. Procesul de aplicație în sine mi s-a părut unul destul de ușor și relativ clar, mai ales că eu studiam Diplomația la master. Între timp, am trecut și pe la IDR (n.a. Institutul Diplomatic Român) unde am făcut și cursurile de diplomație și securitate, deci eram cumva “în domeniu” și pregătită de a practica tot ce învățasem.  Pentru mine experiența de la ONU și de la Misiune au fost fix așa cum mi le imaginam – “challenging & rewarding” în același timp. Am avut norocul și onoarea să lucrez cu o echipă de diplomați tineri și pasionați, care mi-au dat oportunitatea să învăț, dar și să mă implic direct în procesul de negociere și analiză. Am putut participa și reprezenta România la nenumărate întâlniri și reuniuni și am trecut prin două Adunări Generale - precum și prin câteva serii de negocieri și adunări pentru Agenda 2030 pentru Dezvoltare Sustenabilă (SDG). A fost pe cât de multă muncă, pe atât de multă satisfacție. Printre primele proiecte și pasiuni au fost cele legate de “youth empowerment”. Doamna Ambasador susținea foarte tare agenda tinerilor, fiind și unul dintre ambasadorii care au avansat și ajutat la alegerea primului Youth Envoy și la crearea Adunării Generale a Tinerilor la ONU. Fiind la rândul meu un tânăr care la acel moment făcea internshipuri neplătite și observa direct cât de greu este să fi luat în considerare din cauza lipsei de experiență, m-am implicat foarte tare în grupuri de tineri și organizații care încercau să creeze platforme și oportunități pentru a depăși această preconcepție. Astfel am reușit să obțin o invitație pentru câțiva tineri români să participe la una dintre primele conferințe internaționale organizate de ONU și ITU în parteneriat cu Guvernul Costa Rica, pentru crearea de roluri relevante pentru tineri în procesul de negociere al SDG-urilor. Deși găsisem doi tineri în România care aveau un proiect cu impact social, aceștia nu au mai răspuns invitației, și astfel mi-a revenit mie rolul de a merge și de a reprezenta tinerii români. A fost o experiență majoră în cristalizarea rolului și oportunităților pe care le aveam pentru a ajuta și crea la rândul meu oportunități pentru alți tineri. După Costa Rica m-am întors in New York și am devenit Co-Chair și Director de Programe pentru Adunarea Tinerilor la ONU (Youth Assembly at the UN), speaker și facilitator pe tema antreprenorialului social ca soluție la crearea de locuri de muncă pentru tineri, mai ales în zonele defavorizate. 

Ce a urmat după ONU?

Un “rollercoaster” - am făcut consultanță și programe, am lucrat în și pentru țări precum Doha, Arabia Saudita, Gabon, Egipt, Maroc, Argentina, Peru, am coordonat oameni și echipe de top în businessul internațional, am cunoscut și promovat minți sclipitoare, de la programatori de 13 ani, la adolescenți care construiesc proiecte sociale în Africa, la antreprenori geniali și până la mentori, profesori și lideri sociali, culturali, politici și spirituali. După ce lucrezi cu atât de mulți antreprenori și lideri care schimbă lumea, devii determinat să încerci și tu, și astfel am început să lucrez în tehnologie și antreprenoriat social la rândul meu, iar momentan sunt în proces de creare de noi proiecte și parteneriate, de data asta dintr-un rol de intrapreneur și entrepreneur. 

Care a fost cea mai mare provocare ?

Cred că în continuare este – căutarea constantă a acelui scop mai mare ca tine. Pentru mine provocarea este să nu fiu sau să rămân prea mult într-o zonă de confort și să mă complac în mediocritate de orice fel - personală, emoțională sau profesională. Poate suna pompos, dar cred că suntem o perioadă limitată pe pământ și atunci e păcat să ne complăcem în ceva ce nu este la cel mai înalt nivel al potențialului nostru și al celor din jurul nostru. 

Ce faci acum și ce urmează?

Strategie și growth pentru o firmă de tehnologie și design. Creez un mic experiment – un pop up shop pentru artiști, designer și artizani care creează artefacte atât din materiale sustenabile, cât și prin modalități care nu afectează mediul, ci dimpotrivă, susțin comunitățile locale și mă gândesc intens la cum pot cel mai bine combina backgroundul și cunoștințele acumulate în timpul experienței ONU, contactele globale și comunitățile din care fac parte, pentru a genera un impact social pozitiv și, în același timp, a aduce inovație în domenii precum manufactura, craft și design - de la textile la parfumuri și experiențe. 

Ce te inspiră?

Oamenii, poveștile și curajul nelimitat. 

Ce paralelă faci între acasă și străinătate? 

Personal cred că e o diferență între gândirea critică și creativă pe care o dezvoltă sistemele educaționale din statele din Europa de Vest și America, și un sistem educațional care încă este mulat pe educarea de muncitori de fabrică și “followersi” pe care îl avem în România. În ceea ce privește cultura este o diferență de deschidere în primul rând. Deși dacă ne uităm la ce se întâmplă la nivel politic este evident ca au și ei zonele lor problematice. Eu nu pot însă vorbi de state în totalitatea lor, ci doar de New York, San Francisco și Los Anegels  unde mi-am petrecut cel mai mult timp și am desfășurat activități atât culturale cât și profesionale. Recent am fost la un festival de idei - o conferință în Los Angeles  care adună lideri și antreprenori din domenii diverse, interconectate cu artiști, muzicieni, lideri spirituali de meditație sau yoga, terapeuți, analiști politici și economici pentru a discuta cum putem să ne conectăm mai bine, să creăm bussines-uri sustenabile, să ne adresăm nevoilor lumii prin oportunitățile din inovație și tehnologie, fără să nu ne pierdem totuși umanitatea în nevoia de a rezolva totul prin tehnologie și așa mai departe. Speech-urile au fost ținute în câteva dintre teatrele istorice ale LA-ului și pe lângă speech-uri, am avut parte de cine comune, sesiuni de yoga și mediație, dans și concerte, precum și o mulțime de experimente “outside the box”, de exemplu conversații între 4 persoane cu scanare neuro științifică. Dar pe lângă sesiunile minunate și pline de inspirație, organizatorii au colaborat cu artiști locali pentru a crea mesaje și îndemnuri de a vota, întrucât săptămâna aceasta au avut loc alegeri în state (la care pentru prima oara s-au ales peste 100 de femei și mai ales femei de culoare, femei extrem de tinere și femei care provin din imigranți sau care chiar ele au venit în State ca imigranți - asta da inspirație!). Genul acesta de evenimente și oamenii pe care îi întâlnesc sunt pentru mine principala diferență dintre „la noi” și „la ei”. Nu pentru că noi nu am avea oameni la fel de faini sau evenimente care vor să încurajeze același gen de interacțiune, ci pentru că din păcate cultural vorbind, noi încă nu am învățat valoarea colaborării și comunicării cu “străinii” sau oameni din afara spațiului nostru familiar și, mai ales, al implicării nepătimașă în spațiul civic și social fără a avea (întotdeauna) alte agende ascunse în afară de aceea de a promova umanitatea, sau de a ne asigura că planeta pe care am moștenit-o va continua să rămână la fel de frumoasă și funcțională și după ce noi nu vom mai fi. 

Ce sfaturi ai da unor tineri care sunt la început de drum? Ce ar trebui să urmeze/să facă?

În primul rând să profite cât mai mult de anii în care se dezvoltă. De “timpul” de a învăța, citi, testa și explora concepte, skilluri, meserii, țări și lumi diferite (mai ales din culturi total diferite de ale noastre), de a își provoca tot timpul limitele și mai ales temerile. Să fie “geeks’ & freaks & different” – sunt trăsături care devin cam cele mai “hot commodities” pe piața actuală. Să nu se limiteze – în cunoaștere și autocunoaștere; în explorare de scop, de lume, de posibilități și mai ales în dorințe și vise – cu cât mai mari și nerealizabile sau, cum spun unii, Big Hairy Audacious Goals (BHAG), cu atât mai bine. Secretul este să fie și dispuși să muncească pentru ele – muncă și pasiune și un strop de curaj și poți cu adevărat face orice! Cred că există două tipuri de oameni și feluri de a începe și, deși le respect pe ambele, cred că ele pot funcționa doar în concordanță cu modul în care ești “wired”. Un fel este cel extrem de organizat și structurat - cu obiective pe 10 ani și taskuri clar definite pentru atingerea acelor obiective. Beatrice la 20 de ani avea foarte clare toate aceste liste. Beatrice la 30 de ani este ceva mai flexibilă. Vrea să exploreze și încerce idei și priorități. Are valori și cauze în care crede și pe care vrea să le urmeze și susțină. Are mai puțină frică și mai multă determinare. 

Mulțumesc pentru aceste cuvinte inspiraționale. Mă uimești așa cum o faci de fiecare dată când vorbesc cu tine. Mulțumesc că ne reamintești că avem doar o viață și, cum bine spuneai, este singura șansă să ne atingem maximul potențialului nostru. Drum bun prin lume, om frumos!