Pietre cu valoare. Sentimentală.

Pe vremuri, pietrele îți stăteau în drum. Le loveai cu piciorul dacă nu-ți convenea ceva sau le aruncai în apă, dacă ți se părea că au forma potrivită pentru a sări ca broasca. De curând însă, am descoperit că pietrele nu numai că pot vorbi, dar chiar pot susura povești de care te îndrăgostești și de lângă care nu mai vrei să pleci. Sau pleci, dar cu toate pietrele acasă. Nu într-un săculeț, nu într-o punguță, ci încadrate spectaculos într-un tablou.

Am descoperit pe Istagram un cont la început de drum Peinted Stones, dar site-ul Rosaria Gagliardi este foarte bine pus la punct, așa că am reușit să discut cu ea imediat. Pe Facebook cel puțin răspunde instant. Impresionată de tablourile care ies din mâinile ei, am vrut să știu mai multe despre pasiunea care a determinat-o să pornească o astfel de industrie a creației.

„Am început să pictez pietre acum 10 ani, apoi treptat le-am introdus în picturile mele. Am avut întotdeauna o pasiune pentru pictură, dar trebuie să recunosc – pietrele le-am pictat mai mult pentru distracție.

Faptul că pictez pietrele nu are nimic de-a face cu faptul că ele sunt obiecte  puțin costisitoare, ci chiar îmi place să folosesc elemente naturale: pietre, bastoane, nisip, burete de mare. Îmi plac pietrele cu o formă rotunjită, iar în desen liniile care curg.”

Observând tablourile, tot nu mă obișnuiam cu ideea  că sunt alcătuite din pietre. Am crezut că totuși este un secret la mijloc, pe care aș putea să-l smulg, dacă aș insista.

„Pietrele pe care le folosesc pentru picturi trebuie să fie plate, netede. Forma nu are prea mare importanță decât în momentul în care trebuie să reprezint ceva anume, să alcătuiesc un tot. De obicei, când aleg pietrele, știu deja ce voi face. Alteori, trebuie să recunosc, chiar pietrele, forma lor, mă inspiră. 
Materia primă o colectez în timpul plimbărilor de dimineață de pe plajă. Merg singură și doar privesc în jur. În ceea ce privește vopselurile - utilizez culori acrilice sau glazuri pe bază de apă care sunt deja pe piață. Materialul nu este scump și este la îndemâna oricui. Nu poți să-ți dai seama din prima ce fel de pensule îți sunt necesare, dar cu trecerea timpului, când știi ce vrei să faci, le găsești pe cele potrivite pentru tehnica ta. Aceasta înseamnă experiență. Și mai înseamnă și originalitate. Pentru că ceea ce unora le place să iasă din mâinile lor poate diferi de ceea ce aleg eu să realizez.”

Recunosc, am abordat-o pe Rosaglia Gagliardi pentru simplul motiv că realizările ei debordează de vioicine și prospețime.

„Eu folosesc culori strălucitoare pentru că sunt o expresie a vitalității mele și a bucuriei mele de viață. Dacă te uiți în jur și vezi atâta frumusețe este imposibil să redai totul în alb și negru. Iar eu chiar propun privitorilor teme pline de voioșie – peisajele meditaraneene, marea, florile, peisajele de iarnă. Înfățișez toate visele mele sau îmi las amintirile să prindă contur. Mi-a plăcut dintotdeauna să pictez. Într-un fel, pasiunea aceasta s-a născut odată cu mine. Dar am făcut pictură în creion, în acuarelă, în ulei… Apoi am participat la cursurile de la Institutul de Artă, unde am învățat reguli și tehnici…”

Mie mi s-ar fi părut normal ca momentul cheie al descoperirii chemării pentru a crea tablouri din pietre să înceapă cu pictura pietrelor. Adică azi o piatră, mâine o piatră… Se pare însă că socoteala mea diferă de realitatea artistei noastre. 

„În cazul meu am pornit de la un tablou – l-am avut în minte și am vrut să-l redau cât mai fidel, dar și interesant. Așa am ajuns să adaug pietre pentru a da picturilor mele un aspect aproape sculptural, tridimensional.”

Cum ne apropiam de final, în discuția noastră, m-am gândit să dedicăm ultimele momente în mod deosebit tinerilor.

Aș vrea să le spun tinerilor să aibă o atitudine pozitivă față de viață, să nu fie niciodată descurajați, să afle care sunt talentele lor și să le cultive. Mi-aș dori ca fiecare dintre ei să găsească o sursă de inspirație pentru că există atât de multe lucruri frumoase în viață – în cazul meu, inspirația a venit din natură, eu iubesc marea, florile, peisajul mediteranean… Dar sunt atât de multe alte surse atrăgătoare care ar putea să le dea idei, originalitate și curaj pentru a deveni creatori.
Trebuie să recunosc, am fost privilegiată, pentru că toți prietenii mei m-au încurajat. Și da, aș vrea să-i menționez în mod deosebit pe membrii familiei mele, în special pe sora mea. De asemenea, am avut sprijinul altor artiști care au un alt stil de pictură. Ei s-au îndrăgostit de originalitatea operei mele. Mi-au salutat apariție printre ei  și ne-am încurajat reciproc. În ceea ce-i privește pe tinerii care au divergențe cu cei din jur… Astăzi este așa de simplu să alegi ce vrei… Chiar dacă se împotrivește cineva, îți iei viața în mâini și îți duci chemarea la capăt.”

Creațiile Rosaria Gagliardi, picturi și obiecte, pot fi cadouri perfecte pentru orice ocazie. Nu numai pentru aniversări, ci chiar și pentru zilele obișnuite ale vieții, când vrei să-ți faci o bucurie, pentru că ți-e dor de mare sau de oamenii de zăpadă. Dar, pe lângă ceea ce realizează cu propriile mâini, Rosaria mai are o dorință: aceea de a continua cursurile pe care le face cu adulții și copii, șlefuindu-le pasiunea pentru acest tip de artă. Și-a creat și renovat un atelier în care își dorește să adune cât mai mulți tineri. Își spune mereu că, pe lângă toate frumusețile Italiei, chiar și pietrele ar putea deveni o atracție. Desigur, pietrele pictate.  Și, de ce nu, aceste pietre ar putea crea locuri de muncă. Este visul ei. Să ofere locuri de muncă unde să simți că te destinzi, că te distrezi, că te relaxezi. Ca să nu mai spunem câtă satisfacție ai când știi câtă bucurie aduci celor care se văd rezultatul muncii tale…

 

Succes, Rosaria Gagliari!

Tanti auguri.

 

notează articolul

Astăzi tu ești profesorul!

7.6

Nota de mai sus este media tuturor notelor acordate de cititori. Îți mulțumim!

adaugă o părere