Nu știu cum definești tu cuvântul prietenie perfectă. Cum de altfel, nu știu care îți sunt așteptările de la un prieten perfect, probabil : să fie acolo, lângă tine, ori de câte ori ai nevoie de el, să fie persoana care te susține în orice gând și dorință sufletească, să fie acel om care te iubește exact așa cum ești, cu bune, cu rele. Să fie cel care îți ia apărarea de fiecare dată când intri într-un conflict. Să fie în stare să sară în ajutorul tău ori de câte ori cineva te provoacă la duel. Să fie omul care poate  ghici dinainte ce îți dorește inima… să fie chiar cel care ar fi în stare să-și dea viața pentru tine. Și lista așteptărilor  o poți completa tu.

În linii mari, cam așa vezi tu prietenia perfectă, nu? Adică , acestea îți sunt așteptările. Dar pentru că tu nu realizezi că așteptările îți sunt puțin cam piperate, îndrăznești să afirmi că prieten adevărat și prietenie perfectă sunt termeni abstracți, cuvinte pe cale de dispariție din vocabularul nostru. Ba chiar mai mult, citezi din memorie pe alții mai iscusiți decât tine și spui : prietenia e o floare rară…

Viața e o afacere interesantă. E precum la piață : cerere și ofertă. Și culmea, te avertizez că și în prietenie primează același principiu : cerere și ofertă. Dar bineînțeles, nouă ne place mai mult partea cu cererea. Să oferim, e puțin cam greu și anevoios de realizat. Simți așa un ușor disconfort sufletesc când vine vorba de oferit. E mai comod și benefic să primești. Pentru prietenia perfectă pe care ți-o dorești , tu ce ești dispus să oferi? Îți vând un pont : ai putea aplica principiul de la box  “mai bine dai, decât să primești”.

Probabil zâmbești puțin , însă pentru o prietenie nu e suficient doar să primești. Ci trebuie să și oferi. Și ca să fie perfectă, trebuie să oferi cel puțin exact cât ceri.

Secretul prieteniei perfecte stă în mâinile tale : oferă ceea ce ai vrea să primești. Și abia apoi, cere.