Nu știu cât de conștienți sunteți de faptul că încrederea este vitală pentru a supraviețui. Nu am putea face nimic dacă nu am avea încredere. Nu am mai ieși din casă de frică să nu dea cu mașina peste noi un inconștient, nu am mânca niciodată la un restaurant ca nu cumva să murim otrăviți, nu am merge în spații publice de teama unui atentat. Recunoaștem sau nu, viața noastră are o anumită inerție tocmai datorită încrederii. Nu am stabili o întâlnire la o anumită oră dacă ne-am gândi că autobuzul nu circulă, nu am întinde mâna după telecomandă dacă nu am avea convingerea că avem curent electric să pornim televizorul și nici nu am apela un număr de telefon dacă nu am avea încrederea că rețeaua mobilă va direcționa apelul nostru exact către numele din lista noastră de contacte.
Dar v-ați gândit de câtă încredere avem nevoie pentru a ne permite să ne îndrăgostim? Dacă am trăi cu suspiciune, cu teamă, cu nevoia de a controla în permanență totul, am fi niște victime sigure ale propriei noastre imaginații bolnave.
Desigur, disponibilitatea de a avea încredere în alții depinde de împrejurări, de experiențele anterioare, de antecedentele persoanei cărei îi acordăm încrederea noastră. De exemplu, avem mai multă încredere într-un vecin să ne ude plantele în lipsa noastră decât într-un fost delicvent angajat cu ziua la magazinul de la parter. Și poate că ai încredere în vecin să îți intre zilnic în casă, dar nu ai încredere să îi împărtășești un secret intim.
Totuși, încrederea nu depinde în totalitate de circumstanțe sau de rațiune. Unii oameni au pur și simplu o doza mai mare de disponibilitate de a arăta încredere decât alții. La această concluzie au ajuns niște cercetători de la Universitatea Tufts din Massachusetts care au identificat o trăsătură generală de personalitate pe care au numit-o “încredere interpersonală” și aceasta se aplică în mod direct capacității de a te îndrăgosti.
În cazul în care vă întrebați cum stați cu această capacitate de îndrăgostire, iată mai jos o serie de întrebări care au fost folosite și în cercetarea de la Tufts. Cu cât mai multe răspunsuri negative, cu atât mai mare este indicele de “iubire-încredere”.
- Sunt reticent să le împrumut altora bani.
- Cei care fac des complimente au un interes.
- Majoritatea oamenilor și-ar prezenta distorsionat punctul de vedere dacă ar fi în avantajul lor.
- Majoritatea oamenilor care împrumută un lucru și l-ar înapoia ușor deteriorat, nu ar menționa asta proprietarului.
- Oamenii sunt mult prea dependenți de alții.
- În general pot accepta sau părăsi oamenii.
- Dacă o companie ar anunța că din cauza scăderii profitului trebuie să micșoreze salariile, nu aș crede că e adevărat.
- Majoritatea politicienilor au luat mită sub o formă sau alta.
- Majoritatea oamenilor de succes reușesc mai degrabă datorită relațiilor decât a cunoștințelor personale
- Oamenii de astăzi au standarde morale inferioare față de generația trecută.
Atenție însă ca nu cumva un grad prea ridicat de încredere în alții să nu vă transforme într-o persoană naivă sau credulă. Însă și dorința de a vă proteja excesiv poate să împiedice legarea unei relații semnificative cu oameni care ar merita încrederea.
Încrederea personală necesită un risc. Este normal ca la începutul unei relații să te întrebi dacă posibilul câștig va contrabalansa posibilitatea trădării sau a respingerii, dar nu poți să rămâi agățat în această dilemă. La urma urmei, încrederea realistă și disponibilitatea de a-i accepta pe ceilalți indică și acceptarea de sine și sunt semne ale unei personalități bine adaptate.
