Pe măsură ce vorbesc cu tot mai mulţi prieteni de vârsta mea, citesc mesaje sau postări online, realizez că, din fericire, nu sunt singura care se simte puţin confuză, indecisă şi blocată în faţa vieţii. Privind din exterior, atât de des pare că avem totul sub control, că ştim exact ce vrem să facem după ce terminăm liceul, când ne începem cariera sau când căutăm un partener. În faţa altora este atât de uşor să ne jucăm un rol artificial, pe care îl dezasamblăm atât de rapid odată ce rămânem singuri cu propriile gânduri. 

Există în acest secol al vitezei, în timpul generaţiei "X", în această perioadă de boom social şi intelectual, o presiune tot mai mare asupra tinerilor de a-şi găsi drumul, destinaţia, scopul în viaţă, motivaţia, cariera de succes. Se aşteaptă din partea lor să ştie ce facultate vor să urmeze încă de când încep liceul, să ştie ce carieră să aleagă din primul an de facultate, şi dacă ar fi posibil să îşi planifice viaţa cu exactitate până la vârsta de pensionare. 

Tocmai din cauza acestei presiuni de a urma o facultate; pentru că astăzi toată lumea merge la facultate, de a ne dedica unui job important, astăzi majoritatea oamenilor ocupă funcţii importante, de a găsi un scop în viaţă, doar nu poţi ajunge nicăieri dacă nu ştii unde vrei să mergi, tot mai mulţi tineri ajung pe o traiectorie greşită, urmând o facultate sau dedicându-se unei cariere care nu li se potriveşte. De-asta atât de mulţi ingineri, doctori sau profesori termină o facultate pentru a lucra apoi ca oameni de afaceri, freelancers sau pentru a începe să studieze un nou subiect, care cred ei, li s-ar potrivi mai bine. Am întâlnit atât de des studenţi care preferă să rămână mai departe în facultate, pentru că nu ştiu încă ce job să aleagă, la ce sunt cu adevărat buni! 

Nu mă înţelegeţi greşit, nu sunt împotriva sistemului educaţional superior, a instituţiilor sau anumitor joburi, dar sunt împotriva acestei umblări oarbe, a acestor influenţe datorită numărului, a acestor decizii luate doar de teama de-a nu rămâne în urmă. Sunt împotriva deciziilor de-a urma  o carieră sau o facultate, doar pentru că toată lumea face asta, fără să ştii însă sigur dacă aceasta ţi se potriveşte sau nu. Sunt împoriva acestei irosiri a propriului timp preţios! 

Toate la timpul lor! 
Ştiu că până în prezent nu am făcut altceva decât să enumăr toate problemele. Ei bine, am şi câteva sugestii. 
În primul rând nu încerca să te potriveşti mulţimii. E în regulă dacă nu începi facultatea imediat după liceu. Este în regulă dacă eşti indecis şi confuz. Nu este nicio problemă dacă ai nevoie de mai mult timp pentru a-ţi pune viaţa în ordine.
Trăind în mod anticipat viitorul, uităm adesea de frumuseţea prezentului, de clipa care ni se oferă. Ne consumăm serile, nopţile, orele libere, cu frământări legate de viitor, de luna viitoare sau de anul care urmează. Tot ce ai este azi! 

Viaţa te va duce acolo unde trebuie să fii
Adesea, din dorinţa de-a controla viaţa şi viitorul, trăim în mod anticipat şi grăbit ceea ce altfel ar fi venit în mod natural. Forţăm ritmul vieţii, şi în trecerea noastră accelerată prin timp, nu ne bucurăm pe deplin de ceea ce constrângem viaţa să ne ofere. Tot ce trebuie să se întâmple se va întâmpla – vei avea jobul visat, vei călătorii în ţările la care visezi de atât de mult timp, vei întâlni persoana potrivită, pentru că Dumnezeu, destinul, Iehova, sau cum vrei tu să-L numeşti, nu lasă nimic la voia întâmplării. 

My true story
Mulţi dintre voi ştiu deja că de 11 luni trăiesc şi lucrez în Vietnam. Anul acesta a fost absolut binecuvântat şi m-am bucurat de fiecare secundă pe care am avut fericirea să o trăiesc în această ţară. Puţini dintre voi ştiu însă că după ce mi se termină contractul (în aproximativ o lună), nu am nici cea mai mică idee ce voi face. Nu ştiu dacă voi rămâne acasă, sau voi pleca din nou. Nu ştiu dacă voi alege o nouă ţară, sau dacă voi lua pur şi simplu un concediu prelungit. Nu ştiu absolut nimic! Şi cu toate acestea, simt o pace imensă în suflet! O pace pe care nicio tulburare legată de viitor nu mi-o poate diminua. Viaţa este atât de imprevizibilă, şi tocmai asta îmi place atât de mult! Cu câteva săptămâni în urmă aveam adesea insomnii sau nu puteam să dorm la gândul că viaţa mea va pluti în derivă pentru ceva vreme. Ce am făcut? Mi-am luat jurnalul şi am scris. Am scris despre fiecare incertitudine, teamă, speranţă şi vis. Odată pironite pe hârtie, este ca şi cînd grijile toate au dispărut şi mi-am oferit din nou acea simplă bucurie a prezentului. 

În loc de concluzie

Ești puțin sau mai mult confuz în fața vieții? Este în regulă să te simţi uneori așa, poate derutat şi incapabil de a lua decizii. Timpul te va purta acolo unde trebuie să ajungi, şi acea putere superioară în care tu crezi va avea grijă până şi de cele mai mici detalii ale călătoriei tale prin viaţă. Până atunci, trăieşte în azi !