Periodic, în special la finalul unor etape sau evenimente mari din viață, trebuie să ne luăm timp de reflecţie, pentru reevaluarea vieţii şi a direcţiei în care ne îndreptăm. În primul rând să analizăm factorii interni – contribuţia noastră la realizarea succesului personal, iar în al doilea rând factorii externi – influenţa mediului în care trăim şi lucrăm.

I. Factori interni

1. Îmi place mult ceea ce fac?

Da: Dacă eşti student, atunci ai motivaţia necesară să perseverezi pentru a dobândi o pregătire de cea mai bună calitate. Dacă eşti angajat, pasiunea pentru ceea ce faci te va determina să dai tot ce poţi mai bun.

Nu: În cazul acesta este timpul pentru schimbare. Fără plăcere şi fără pasiune, vei fi lipsit de energia necesară pentru succes.

2. Mă simt plafonat? Nu mai am ţinte de atins?

Da: Activităţile îţi dau impresia de gri cenuşiu? Totul e monoton, fără nicio provocare sau un scop clar? Ai epuizat toate posibilităţile de a face lucrurile mai bine şi mai eficient? Nu te poţi aştepta la promovări? E timpul să-ţi iei viaţa în mâini şi să-ţi conturezi ţinte clare care să te motiveze.

Nu: Mereu am ocazia să mă confrunt cu lucruri noi, să ating obiective noi. Capăt tot mai multă experienţă şi încerc mereu să mă autodepăşesc. Viaţa are sens.

3. Am dat tot ce pot?

Da: Ai o pregătire de bază solidă şi mereu te străduieşti să fii la curent cu tot ce este nou în domeniul tău. Eşti punctual la serviciu şi nu pierzi timpul cu lucruri nepotrivite. Îţi faci treburile la timp şi într-un mod impecabil. Mereu găseşti metode mai bune pentru a-ţi îndeplini sarcinile eficient. Îţi respecţi şefii şi colegii şi te străduieşti să dezvolţi relaţii bune.

Nu: Nu te-ai pregătit suficient pentru cariera pe care ai ales-o şi nici nu te străduieşti să recuperezi cunoştinţele lipsă. Nu mergi de plăcere la serviciu. Ajungi ultimul şi pleci primul. Nu îţi termini sarcinile la timp şi nici nu te străduieşti să le faci cât mai bine. Vrei să aplici zicala „Ei se prefac că ne plătesc, noi ne prefacem că muncim”. E clar că nu îţi respecţi şefii şi nu îţi dai silinţa să ai relaţii bune cu colegii. Eşti prietenos doar ca să îi convingi să preia din sarcinile tale, în rest mereu susţii că tu lucrezi cel mai mult şi ceilalţi trag chiulul. Cred că eşti de acord că este necesară o schimbare urgentă. Această situaţie conduce spre concediere.

4. Am o viaţă echilibrată?

Da: Există un echilibru între muncă, învăţare şi viaţa personală. Nu laşi stresul să-ţi domine viaţa. Problemele de serviciu nu sunt lăsate să intre în căminul tău. Când eşti la serviciu, eşti concentrat asupra muncii tale, iar acasă te dedici cu totul familiei. Îţi menţii sănătatea şi starea de bine printr-un stil de viaţă sănătos.

Nu: Te poţi regăsi în două situaţii posibile. Fie eşti workaholic şi consumi astfel timpul care ar trebui să aparţină familiei, fie pui în prim-plan distracţia, pierzând nopţile, ca apoi ziua următoare să fii parţial sau total neproductiv. Nu îţi pasă de stilul sănătos de viaţă şi te miri de ce devii depresiv şi fără energie. E timpul să iei o decizie cât mai repede. De ce să-ţi iroseşti tinereţea şi să îţi construieşti singur un viitor nu prea roz, cu familie destrămată, sănătate şubrezită şi regrete care pot fi evitate?

Gradul care face diferenţa

Dacă încălzeşti apa la 99˚C, vei obţine doar apă fierbinte şi nimic mai mult. Însă dacă mai ridici temperatura cu un singur grad, vei atinge punctul de fierbere, când aburii rezultaţi pot mişca maşinării grele. Prin analogie, ar trebui să te întrebi: de ce să nu găsesc plăcere în profesia pe care am ales-o? Sau de ce să nu găsesc profesia care îmi face plăcere? Punând pasiune în lucrul tău, activitatea zilnică nu ţi se va părea o povară, ci o plăcere şi vei excela în ceea ce faci. Toţi cei din jur vor observa diferenţa.

Ce trebuie să faci în acest sens? În primul rând să redescoperi motivul pentru care ţi-ai ales cariera. Alege modele şi mentori care au excelat în domeniul tău şi urmează-le exemplul. Elimină lucrurile neimportante din viaţa ta, care te reţin de la a-ţi atinge potenţialul! Poate fi vorba de timpul de privit la televizor, de jocul pe calculator sau de discuţiile inutile. Foloseşte-ţi posibilităţile la maximum!

II. Factori externi

1. Îmi oferă locul de muncă actual satisfacţie profesională? Mă simt motivat?

Da: Rezultatul muncii tale este vizibil şi măsurabil. Acest lucru îţi oferă satisfacţie şi un sentiment de împlinire prin atingerea obiectivelor propuse. Avansarea periodică în carieră îţi arată că eşti pe drumul bun. Iar salariul este potrivit muncii depuse.

Nu: Neavând obiective clare, nici rezultatul muncii nu poate fi măsurat. Nu prevezi nicio avansare şi nici salariul nu te motivează. Te simţi blocat într-o zonă gri, fără ţintă. Chiar nu vrei să găseşti o ieşire?

2. Sunt apreciat pentru ceea ce fac?

Da: Probabil în cazul acesta afirmi că ai o colaborare bună cu şefii şi cu colegii. Eşti apreciat, te simţi util. Ai ocazia să dovedeşti ce poţi şi eşti tratat cu obiectivitate. Primeşti suportul moral de care ai nevoie. Faci parte dintr-un colectiv unit şi ştii că poţi conta oricând pe ajutorul colegilor şi şefilor. Greşelile sunt privite ca ocazii în care poţi învăţa ceva nou şi poţi acumula mai multă experienţă.

Nu: Nu găseşti nicio plăcere în ceea ce faci. Nu ai relaţii bune cu şefii şi cu colegii. Te simţi încorsetat. Ai impresia că nu eşti competent sau că nu ai ocazia să-ţi arăţi calităţile şi potenţialul. Orice greşeală se taxează şi simţi cum se adună bilele negre în contul tău. De ce nu ai căuta un loc unde să fii apreciat?

Chiar şi vulturii au nevoie de un impuls

Micul vultur stă pe marginea cuibului. I s-a tot povestit adevărul universal că vulturii sunt stăpânii văzduhului. Privind la hăul imens, se întreabă dacă acest lucru va fi adevărat şi în dreptul lui. Oare nu-şi va găsi sfârşitul dacă se aventurează în afara cuibului cald şi sigur? Însă mama ştie că a venit timpul schimbării şi îl împinge peste marginea cuibului. Puiul, din instinct, îşi întinde aripile, aşa cum a văzut la părinţii lui. Şi spre mirarea lui, un curent de aer îi susţine aripile şi plonjează puţin nesigur. Când i se pare că a obosit şi nu are putere să se întoarcă în cuib, mama apare sub el şi îl susţine până se ridică la o înălţime sigură, apoi îl lasă plutind pe curenţii de aer. Acest lucru se repetă până va stăpâni arta de a zbura. Însă ce ar fi devenit dacă nu ar fi primit acel impuls decisiv?

Dr. Ben Carson (Johns Hopkins Hospital) a primit un astfel de impuls din partea mamei sale, când aceasta i-a cerut să citească două cărţi pe săptămână în loc să piardă timpul uitându-se la televizor. Acest lucru, puţin semnificativ la prima vedere, a dat startul în procesul care l-a transformat într-un neurochirurg renumit.

Ce poţi să faci în dreptul tău?

Dacă te îndrepţi spre o direcţie greşită, ia-ţi inima în dinţi şi spune: Punct şi de la capăt! Mai ai încă ocazia să iei decizii corecte! Mai ai încă ocazia să schimbi obiceiurile mai puţin bune! Înconjoară-te cu persoane care au o influenţă bună asupra ta, care te inspiră şi te ajută să perseverezi în lucrurile bune, care, atunci când va fi necesar, vor putea să-ţi ofere impulsul de care ai nevoie. Iar la rândul tău, fii şi tu o sursă de inspiraţie pentru cei care te vor lua ca exemplu!

Un articol scris de: Moldvăi Erna-Eva