Ponturi pentru “nonconformistele” secolului XXI

Căsătoria a fost mereu o chestiune importantă pentru adulţii din zona mea... sau mai bine zis căsătoria timpurie. De cealaltă parte însă e mentalitatea occidentală – împrumutată de unii datorită fenomenului emigrării - conform căreia nu ai nevoie de un bărbat care să te definească; doar suntem în secolul XXI.

Dacă însă apleci urechea la prima categorie şi mai ales apleci privirea la ce se întâmplă în jur vei observa că toţi cei de vârsta ta pe care-i cunoşti se căsătoresc, au copii şi au alte preocupări de acest gen. Şi în timp ce tinerele doamne discută reţete culinare, norme educaţionale şi chestiuni casnice, tu ai preocupări recreative cu adolescenţii. Şi asta te face să te simţi liber, independent, tânăr, fresh şi te ţine într-o continuă dezvoltare, nu ai cum să te plafonezi. Pe de altă parte simţi uneori că timpul stă pe loc pentru tine, viaţa neoferindu-ţi încă posibilitatea de a realiza ceva măreţ, de a lăsa ceva în urmă.

Mama spune că sunt prea pretenţioasă. Eu nu cred asta. Doar că ştiu ce vreau de la viaţă... şi ştiu şi ce nu vreau. “Nu vreau un bărbat nestatornic sau unul care ţine mai mult la muncă decât la mine. Nu vreau unul cu o atitudine exagerată sau lipsit de ambiţie, dar nu vreau nici să rămân singură într-o casă plină de pisici, mirosind a supă...” (1)

De ce e aşa greu să găseşti bărbatul potrivit? O fată poate avea totul: o carieră, o educaţie, succes, posesiuni, dar nu şi un bărbat. Poate pentru că bărbaţii sunt intimidaţi de femei puternice. „Femeile întotdeauna o să vă înebunească, dar ai milă pentru că ele se comportă aşa ca să se protejeze. Ele se întâlnesc cu bărbaţii cărora le sunt superioare ca să nu fie rănite... dar uneori ele găsesc curajul să fie ele însele şi merită aşteptarea...” (2)

Numai că femeile puternice au şi ele nevoie de cineva care să le iubească, de cineva care să le observe calităţile, de cineva care să le vadă doar pe ele atunci când sunt într-o încăpere, de cineva care să le accepte aşa cum sunt şi să le aprecieze la adevărata lor valoare. „Dacă cumva nu există tipul ideal? Şi dacă cumva totuşi există... ar putea fi exact sub nasul tău...” (3)

Şi uneori petrecem marea parte a timpului îngrijorându-ne dacă vom găsi sau nu bărbatul ideal. Doar în felul acesta ne-am putea integra, ne-am găsi locul în societate şi am simţi că am realizat ceva important şi că putem realiza mai mult alături de el. Doar aşa cei dragi ar fi mândri de tine şi te-ar felicita spunându-ţi: ’suntem mândri de tine!’, ’ai reuşit!’, ’de acum eşti o doamnă!’, „Dar căsătoria nu te face o doamnă aşa cum statul în garaj nu te face maşină.” (4)

De ce? Probabil pentru că „magia nu constă în a te căsători, ci în a rămâne căsătorit” (5) ... mai ales pentru societatea de acum.

Pe măsură ce anii trec şi te apropii de maturitate te gândeşti că eşti prea nepregătit pentru responsabilităţile vieţii în doi. În cea de-a doua fază însă constaţi că timpul a trecut mai repede decât te aşteptai şi unii consideră că e cam târziu pentru tine. “Câteodată viitorul se schimbă rapid şi drastic şi nu ne mai rămâne decât să ne alegem ce să facem mai departe... Putem alege să ne fie teamă, să stăm tremurând, fără să ne mişcăm, presupunând că se va întâmpla ce se poate mai rău... sau să facem un pas înainte... în necunoscut... şi să presupunem că va fi minunat.” (6)

Nu există o carte de bucate pentru viaţă şi implicit nu există reţete general valabile. Fiecare îşi găseşte drumul în funcţie de ce i se potriveşte şi pentru fiecare lucru de sub soare există un timp potrivit, spune înţeleptul. Şi timpul acela poate nu a venit pentru tine, în ciuda presiunii sociale, în ciuda ironiilor prietenilor şi în ciuda gurilor rele. Aşa că ai putea răspunde simplu întrebărilor exasperante: „Nu, nu mă căsătoresc. Nu am nicio perspectivă deocamdată, zero. Sunt singură... dar în acest timp am avut ocazia să cunosc pe cineva pe care trebuia să-l cunosc demult: pe mine. Şi se pare că îmi place de mine mult... cu sau fără soţ.” (7)

Dincolo de tot ce contează în viaţă şi dincolo de realizări, e important să ţinem cont de un lucru: “Tot ce contează în viaţă se bazează pe încredere... să ne amintim să avem încredere în Dumnezeu, să discernem ce oameni sunt demni de încrederea noastră... Pentru că atunci când ne încredinţăm inimile, vieţile în mâinile cuiva, este un act de credinţă, este nevoie de curaj şi speranţă. Dar există un risc pentru că încrederea ne aduce dragostea.” (8)

(1) David E. Talbert
(2) Kevin Biegel
(3) Idem
(4) David E. Talbert
(5) Idem
(6) Shonda Rhimes
(7) David E. Talbert
(8) Janette Oke

Un articol scris de: Laura Manuela Stetco

notează articolul

Astăzi tu ești profesorul!

adaugă o părere