Suntem încă în luna declarațiilor de dragoste și poate că v-ați plictisit deja de inimioare roșii, trandafirii deja s-au ofilit, cutia de bomboane s-a terminat și ea. De ce oare a fost aleasă luna februarie ca perioadă a declarațiilor de dragoste? Poate pentru că e cea mai scurtă și oamenii nu vor să stea prea mult sub umbrela unei atmosfere siropoase? 

Gata… a trecut Valentine’s Day. Ce urmează?

Urmează să trăiești zi de zi ceea ce ai declarat cu câteva zile în urmă. Cum deja ai uitat că ai spus că dragostea voastră va dura veșnic? Parcă ai spus acum o săptămână că nu vrei să vă mai certați, că veți fi sinceri unul cu altul și că nu o să lăsați egoismul să mai stea în calea fericirii voastre de cuplu. Au trecut emoțiile, fluturașii din stomac și acum e din nou inima grea?

Ziua îndrăgostiților e doar cireașa de pe tort. Nu e ceea ce definește baza unei vieți de iubire. Nu te poți declara satisfăcut de un tort minunat, dacă din când în când primești câte o cireașă aromată. Ai nevoie de mai mult! Ai nevoie de consistență!

Nu mă înțelegeți greșit! Cred în gesturile intenționate de iubire, sunt convinsă că zilele speciale au și ele rolul lor, dar nu ele sunt temelia unei relații satisfăcătoare. Nu sugerez că ar trebui să existe relații în care momentele speciale să treacă neobservate și toate zilele să fie la fel. E importantă aniversarea prieteniei sau a căsătoriei, sunt frumoase zilele în care alegi să petreci timpul doar cu cel drag, sunt minunate surprizele și cadourile, dar nu poți evalua o relație doar pe baza lor. Și mai important… nu te poți baza pe ele atunci când vine vorba despre satisfacția partenerului. 

Așa că dacă ți-ai făcut datoria sau te-ai ridicat la nivelul așteptărilor de Ziua Îndrăgostiților, păstrează standardul ridicat! De acum, nu îți rămâne decât să dovedești zi de zi ceea ce ai declarat în … acea zi. Toți avem nevoie de surprize în zile speciale, dar nu ne limităm la ele atunci când avem nevoie de confirmări și fapte de iubire. Toți își doresc cireașa de pe tort, dar nimeni nu se mulțumește numai cu ea. Când vine vorba de iubire, nu e niciodată prea multă. Nimeni nu se plânge că e prea iubit. Așa cum nimeni nu se satură numai cu o cireașă, fie ea și de pe tort.