La poarta unei cetăți se afla un bătrân înțelept. Un om bogat se opri din drum și i se adresă:


 - Înțeleptule, am auzit vorbindu-se adesea despre cetatea aceasta, despre frumusețea și bogăția ei, despre casele ei de marmură și izvoarele cu ape limpezi, cu toate acestea însă, nu am auzit vorbindu-se nimic despre oamenii ei. Tu care îi cunoști de atâta timp îmi poți spune cum sunt? Aș vrea să mă mut în aceste ținuturi, dar vreau să știu mai întâi cum sunt locuitorii ei.




 - Îți voi răspunde după ce îmi spui tu mai întâi cum sunt oamenii din cetatea pe care ai lăsat-o în urmă, replică 
înțeleptul.

- Oamenii din acele locuri sunt răi la suflet și invidioși. Se vorbesc de rău unii pe alții, sunt leneși și caută să tragă foloase din munca necinstită. 


- Oamenii din locul acesta sunt exact la fel ca cei pe care îi descrii tu, continuă bătrânul. 


Nemulțumit de răspunsul pe care l-a primit din partea înțeleptului, bogatul dădu ordin slujitorilor lui să pornească mai departe, spre un oraș mai bun. Mai târziu în acea zi, un om umil, venit singur după o călătorie lungă prin deșert, se opri în fața înțeleptului și îl întreabă:


- Bunul meu domn, am străbătut cale lungă până aici. Apa mi s-a împuținat, mâncarea s-a epuizat, iar eu am ajuns la capătul puterilor. Aș vrea să mă opresc în această cetate să mă odihnesc pentru o vreme. Am auzit adeseori vorbindu-se de acest loc, dar tare mult aș vrea să știu cum sunt oamenii din cetate? M-ar primi ei oare?


Înțeleptul îl privi plin de bunăvoință și îi puse aceeași întrebare ca și bogatului:


- Cum sunt oamenii din cetatea pe care ai lăsat-o în urmă?


- Oamenii de acolo sunt buni și primitori de oaspeți, au întotdeauna ușile deschise pentru cei ce caută adăpost. Sunt oameni cinstiți și muncitori, care își iubesc și respectă aproapele, își amintea cu nostalgie bărbatul.

- Oamenii din locul acesta sunt exact la fel ca cei pe care îi descri tu.


Voi ce ziceți? Cum sunt oamenii din orașul vostru, cum sunt cei din anturajul vostru?

Menis Yousry spunea odată că noi oamenii "suntem prizonierii percepțiilor noastre asupra lumii". Cu alte cuvinte felul în care noi îi vedem pe cei din jur este unul subiectiv, limitat de propriile prejudecăți, de propriile perspective, de propriile temeri și anxietăți. Mentalitatea cu care suntem dispuși să etichetăm o anumită persoană, grup social sau națiune în general provine dintr-o sursă interioară care de multe ori percepe doar pațial adevărul și ne limitează astfel dispoziția de-a fi deschiși la nou și spontan.

 Prin faptul că Yoursry ne numește pe noi, oamenii, "prizonieri" denotă faptul că percepțiile noastre sunt limitative, nu pentru exterior, ci pentru noi înșine, pentru că acestea ne țin captivi unor preconcepte atrofiate, deformate și de cele mai multe ori eronate. 

A fi prizonier ȋn mod deliberat al propriilor concepţii, este mai dăunător decât a fi captiv din punct de vedere fizic. În timp ce pentru a te elibera dintr-o ȋnchisoare propriu-zisă ai nevoie de ȋngăduiţa unei alte persoane, ȋn cazul unei auto-condamnări, eliberarea vine din interior, și atâta timp cât nu ești dispus să ȋţi recunoști statutul de prizonier faţă de tine ȋnsuţi, nu vei putea nicicând să te eliberezi.

 Cum ne putem elibera din această închisoare în care ne-am vârât singuri?

Percepția asupra lumii trebuie să se schimbe. Nu te uita la general, ci caută să cunoști o persoană în mod individual, autentic. Nu îi judeca pe alții prin prisma propriilor filtre, ci acceptă și alte posibilități. Nu presupune că toată lumea gândește sau acționează ca tine, acceptă diversitatea și încurajeaz-o. Oamenii au fost creați să fie liberi. O închisoare a minții însă este mai nocivă decât una a trupului.

Eliberează-te de prejudecăți și schimbă-ți perspectiva asupra lumii!

Surse:

http://alina-hahuie.blogspot.ro/2015/12/cum-sunt-oamenii-aici.html

http://bernard.iru.ro/povesti-cu-talc/