De când crezi că au început să fie folosite notele muzicale pentru scrierea unei partituri? În orice caz, de foarte mult timp; dar notele nu au fost de la început aşa cum le ştim noi. Cu 2.600 de ani î.Hr., Huang-Ti încerca să codifice muzica chineză. El a atribuit nume poetice diferitelor note. Astfel, do era numit clopotul galben, re – marele vârf de săgeată, sol – clopotul de lemn, si – clopotul ecoului etc.
În Grecia antică, s-a născut ideea succesiunii celor şapte note muzicale. Primul sistem medieval de notaţie a fost preluat în secolul al VI-ea de la greci, înlocuindu-se însă literele greceşti cu cele latine. Această notaţie nu exprima şi durata sunetelor.
În Evul Mediu timpuriu (secolul al IX-lea), se folosea notaţia cu semne. Deasupra sau dedesubtul textului erau puse linii şi puncte pentru a arăta cântăreţilor ce să cânte. Mai târziu, în secolul al XI-lea, Guido d’Arezzo pune aceste semne pe linii. Fiecare linie, precum şi spaţiul dintre linii, reprezentau o notă diferită, deci cântăreţul ştia exact ce note să cânte. Primul portativ avea numai patru linii.
Inventarea tiparului de note muzicale în anul 1501, datorită italianului Ottavio
Petrucci, constituie un salt remarcabil în evoluţia scrisului muzical.
În secolele XVII-XVIII, se trece la folosirea notaţiei rombice, în care notele erau foarte asemănătoare cu cele de astăzi, doar că în loc să fie rotunde, erau rombice.
Aşadar, n-a fost prea uşor să se ajungă la partiturile muzicale de pe care se cântă astăzi. Totul s-a făcut cu răbdare, treptat şi cu înţelepciune de sus. Ceea ce este bun are nevoie de timp, perseverenţă şi multă inteligenţă. Răul, în contrast cu binele, se dezvoltă rapid. Nu este nevoie nici de timp, nici de înţelepciune, nici de răbdare. Gândeşte-te cât de solicitantă este pentru un compozitor sau un artist o capodoperă şi cât de uşor poate fi stricată.
Şi în privinţa muzicii creştine, se constată în ultima vreme că este mult mai uşor să se „strice” (să se modernizeze) o cântare decât să se compună una nouă, cel puţin la fel de reuşită. Dar să nu uităm: Dumnezeu vrea să-I cântăm într-un mod inteligent.
Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi! Cântaţi Împăratul nostru, cântaţi! Căci Dumnezeu este împărat peste tot pământul: cântaţi o cântare înţeleaptă! (Psalmul 47,6-7)
