-Nu mai pooot!

-Haideţi doamnă, îl văd venind!

-Nu mai rezist!

-Încă puţin şi…

La început un scâncet slab şi apoi din ce în ce mai puternic se aude din gura micuţului ce tocmai a venit pe lume. Dupa câteva minute stresante în care un grup de oameni îl “asistă” să ajungă cu bine pe lume, bucuria, relaxarea şi multumirea în urma unui lucru bine făcut se aştern atât asupra echipei medicale, cât şi a mamei. Micuţul scânceşte în continuare sub mâinile medicilor care se asigură că toate funcţiile vitale sunt în parametri normali şi că acesta este pregătit din punct de vedere fizic să întâmpine noul mediu de viaţă. Imediat ce este “făcut frumos” asistenta îl pune în braţele mamei unde se cuibăreşte liniştit şi nu mai zice nici “pâs”. Se simte iubit şi în siguranţă – o imagine de pus în ramă.

În ultima lună mi-a fost dat să tot asist la asemenea scene datorită faptului că sunt în stagiu pe această secţie, în pregătirea mea de asistent medical şi cred cu tărie că este una dintre cele mai frumoase ramuri ale medicinei, pentru că nu are de-a face cu tratarea vreunei boli, ci cu apariţia de noi vieţi ce îşi încep umblarea pe acest pământ.

Am observant că fiecare nou început are ceva special, o nouă energie, bucuria necunoscutului, a lucrului care necesită explorare. Fie că e vorba despre un micuţ care îşi începe viaţa, despre mutarea într-o casă nouă, despre cum de azi nu vreau să mai mănânc ciocolată, despre venirea din nou a iernii, schimbarea locului de muncă sau prima dată la patinoar, toate acestea produc înlauntrul nostru emoţii constructive, endorfine care se descarcă una dupa alta şi ne fac viaţa mai frumoasă.

Îmi aduc aminte cu placere emoţia primei ocazii în care am cântat la pian în fata unor oameni care nu erau doar membri ai familiei mele sau prima şedinţă de condus din cadrul şcolii de şoferi. Din câte ţin minte, melodia a sunat bine şi oamenii mi-au zâmbit încurajator la sfârşit însă prima lecţie de şofat s-a soldat cu o febra musculară serioasă la picioare…lucru care nu mă gândeam că poate apărea în asemenea condiţii.  Viaţa e făcută din începuturi frumoase, finaluri relative, până la urmă toate trebuie luate ca atare şi păstrate în “lada cu experienţe” aşezată acolo într-un colţ de suflet.

Ne stă înainte un nou început valabil pentru toţi. Un nou an, 12 luni, 365 de zile pline de potenţiale noi începuturi. Nu strică să facem o introspecţie, să ne dăm seama unde atârnă balanţa mai tare, în talerul succeselor sau al eşecurilor. Nu ştiu voi, dar eu nu am reuşit niciodată să mă ţin de lista cu ţinte, propusă pe 1 ianuarie aşa că am renunţat la ea. Poate pentru unii sună dezamăgitor şi m-aţi putea întreba: unde iţi este determinarea specifică începutului de an? Ei bine, v-aş spune că imi plac începuturile, dar mă dau în vânt şi după finaluri, pentru că orice sfârşit, oricum ar fi el, adduce o lecție de viață și o nouă șansă. Aşa că îmi propun câte un lucru pe rând ca să fiu sigură că imi pot concentra atenţia asupra lui şi îmi pot canaliza toată voinţa spre a-l finaliza cu succes. În felul acesta, la final de an, realizez cu zâmbetul pe buze că majoritatea ţintelor propuse şi-au găsit împlinirea. Dacă ar fi să mă supun evaluării lista mea ar arăta cam aşa:

1. Să nu mai mănânc dulciuri zilnic  X
2. Să fac sport săptămânal  V 
3. Să nu mă mai uit la seriale  V
4. Să  ies periodic în natură  V
5. Să  îmi sun mai des bunicii  X

Nu toate aceste ţinte mi le-am stabilit la începutul anului (poate doar aceea cu bunicii de care încerc să mă ţin de câţiva ani), ci au venit pe parcurs, în funcţie de dorinţa mea de maturizare şi de încercarea de a deveni un om mai bun.

Nu vă îngrijoraţi că unele din planurile voastre au eşuat anul acesta, aţi câştigat experienţa preţioasă care merită valorificată poate într-un mod diferit decât până acum. Fiecare perioadă a vieţii are nevoie de schimbările ei, de un mod nou de a face lucrurile, în felul acesta nu reuşeşti niciodată să te plictiseşti!!

Prin urmare, mai am de spus doar atat: spor la făcut planuri şi…SUCCES!!!