Nu a trecut mult de când ți-ai schimbat prima poză de buletin și, trecut în rândul adulților, te gândești ce cauți pe acest teren străin. S-a spart acel bol de sticlă confortabil al copilăriei și ești trimis afară, în frig, pe ușa din spate.
Când erai copil, îți făceai planuri cu privire la ce vei face când vei fi mare. Visai la casa frumoasă cu două etaje cu grădină interioară, mașina pe care o vei conduce și îți imaginai cum se vor purta ceilalți cu tine când vei ajunge, știi tu, adult.
Douăzeci și ceva de ani și vraja se rupe, toată lumea îți spune să îți iei adio de la adolescență și să îți găsești rostul în viață. Părinții te întreabă dacă l-ai găsit pe acel cineva, bunicii se gândesc la nepoței, cunoscuții te întreabă de casă, mașină, carieră. Dar cel mai rău este acel moment în care dai din cap rușinat și încerci să îngâni un „nu știu încă” nevinovat și te trezești brusc asaltat de voci indignate: „Pe vremea mea, eram măritată și cu copii și îngrijeam de toată gospodăria” sau „Eu la vârsta ta terminasem armata și îmi construiam singur casa, că eram zidar...”
De ce această diferență? Ești un milenial, iar această generație este caracterizată de modificarea întregului set de concepții moștenite de la părinții și bunicii tăi (generația „X” și „Baby boomers”), inclusiv a definiției conceptului de maturitate. Dacă acum 30-60 de ani era considerat adult cineva trecut prin armată, cu serviciu, casă și copii, deși nu era cu mult trecut de 20 de ani, acest lucru nu mai este posibil azi. Părinții și bunicii nu au avut de terminat o facultate și un master pentru a-și găsi de muncă și nu au avut nici credite la bancă pentru taxele de școlarizare, cumpărarea unei locuințe decente și eventual a unei mașini.
Care este momentul când tânărul devine adult? Un studiu din Marea Britanie efectuat pe 2000 de persoane cu vârste de la 18 ani în sus a descoperit că majoritatea persoanelor nu încep să se simtă mature până la vârsta de 29 de ani*. Tinerii ramân dependenți financiar și locuiesc cu părinții pentru un timp îndelungat din cauza studiilor prelungite, a traiului costisitor sau a băncilor rareori indulgente cu tinerii începători. Frica de asumare a responsabilității îi face să privească cu groază atribuțiile adulților, având loc o regresie psihologică și o creștere a înclinației tinerilor de a se refugia în comportamente specifice copiilor, precum jocurile video și desenele animate.
Conform studiului anterior, momentele principale de început pentru sentimentul că ai ajuns la maturitate, în ordinea importanței, sunt:
- Cumpararea unui apartament – 64%
- Copiii – 63%
- Căsătoria – 52%
- Deținerea unui salariu prorpiu – 29%
- Responsabilitatea întreținerii spațiului în care locuiești – 22%
- Asigurarea de viață – 21%
- Realizarea unor proiecte specifice – 18%
- Găzduirea de invitați la cină, petreceri etc. – 18%
- Deținerea unui cont bancar – 18%
Același studiu indică și un top al lucrurilor care te pot face să te simți încă copil:
- Dependența financiară de parinți/rude – 42%
- Conviețuirea cu părinții – 36%
- Jocurile pe calculator – 31%
- Vizionarea de filme și desene animate pentru copii – 30%
- Frica de a deveni adult, frica de responsabilitate – 28%
- Lipsa doriței de a avea un job stabil – 22%
- Dorința de a călători în jurul lumii – 20%
- Lipsa de inspirație în alegerea modelelor de viață – 20%
- Absența experienței de viață – 19%.
Maturitatea nu este un punct pe care trebuie sa îl atingi, o culme pe care trebuie să o ajungi, ci un proces. Acest proces va continua întreaga viață. Poate constitui o provocare, dar persoana ta din viitor îți va mulțumi. Să nu-ți fie frică să descoperi zi de zi adultul din tine! Cu siguranță, vei rămâne surprins!
Surse:
*https://www.independent.co.uk/news/uk/the-average-brit-doesn-t-feel-like-a-grown-up-until-they-re-29-study-finds-10482689.html
