După una din prezentările mele am fost abordată de o tânără frumoasă. A vrut să-mi împărtăşească povestea ei şi să îmi ceară câteva sfaturi legate de situaţia în care se afla.
Ea întâlnise acest băiat grozav în grupul de tineri al bisericii. Era prezentabil,  amuzant şi avea carismă. Era unul dintre acei băieţi pe care îţi este foarte uşor sa îi placi. Au început să petreacă din ce în ce mai mult timp împreună şi au ajuns să formeze ceea ce se părea a fi un cuplu. Se sunau, îşi dădeau mesaje, chiar mergeau împreună la biserică sau la cină. Două luni după… ceva s-a schimbat.
Dintr-o dată, el se dă înapoi. Fără semne de avertizare, fără explicaţii, fără a discuta deschis. Ea a continuat să încerce să-l sune sau sa îi dea mesaj, dar fără răspuns din partea lui. Ea a continuat să încerce, să persevereze şi să încerce să se reconecteze. S-a gândit că poate este prea ocupat? Poate că a uitat? Poate că era speriat? Oricum, inima ei era setată pe el, şi avea nevoie de directionare.
Ce ar trebui să facă?
Când aud povestiri de acest gen, am două reacţii interioare ce se desfăşoară simultan. Prima dată, simt empatie. M-am uitat la această fată frumoasă, care avea atât de multe de oferit, am privit în ochii ei trişti si i-am simţit durerea. Dorea să iubească şi să fie iubită atât de mult. Voia ca lucrurile să se întâmple în viaţa ei. Ea doar aştepta sa-l găsească pe acela „al ei”. Am înţeles asta, am trecut şi eu pe aici. Este greu când eşti pus în situaţie să vezi dincolo de durerea momentului.
Aşa că prima dată, am simţit empatie, pentru ca toţi (inclusiv eu), la un moment dat în viaţă am fost într-o relaţie în care ne-am întrebat dacă suntem plăcuţi la fel de mult sau dacă suntem plăcuţi măcar un pic.
Dar după ce a trecut acel moment, am vrut doar să îi apuc umerii şi să o trezesc puţin la viaţă aşa cum mi-ar fi plăcut să-mi facă şi mie cineva cu mult timp în urmă! Am vrut să o fac să privească situaţia aşa cum se vede ea din exterior. Am vrut ca ea să realizeze că se străduia atât de mult să păstreze viu ceva ce ar fi murit dacă ar fi fost lăsat singur.
Am vrut ca ea să ajungă la concluzia simplă că el… NU o iubeşte. Pentru că dragostea adevărată arată atât de diferit.
Întâlnesc mereu tineri care găsesc scuză după scuză, care ţin aşa de mult de relaţii cărora ar trebui doar să le dea drumul. Străduindu-se din greu să găsească dragostea adevărată, încercând din greu să o facă să fie, găsind scuză după scuză pentru a face să funcţioneze o relaţie  care nu reflectă dragostea în niciuna dintre formele ei. Relaţiile unilaterale, care nu sunt reciproce, greu de obţinut. Lasă-mă să-ţi spun clar: genul acesta de relaţii NU MERITĂ INVESTIŢIA! Pentru că te vei trezi că urmăreşti ceva ce nu vei reuşi să prinzi niciodată.
Dumnezeu vorbeşte despre relaţii reciproce. Relaţii sănătoase formate din două persoane care se sprijină reciproc. Întotdeauna sunt DOI oameni implicaţi în acest proces. Doi oameni care interacţionează şi dăruiesc. Doi oameni care investesc unul în altul,  care se încurajează şi se susţin reciproc. Aşa ar trebui să arate o căsătorie bazată în Hristos. "Așadar încurajați-vă unul pe altul..."
De ce ne permitem să ne mulțumim cu mai puțin? De ce facem parte din relații în care noi facem toată treaba pentru a o face să meargă?
Merităm la fim iubiți la fel cum iubim și noi într-o relație romantica, așa cum a intenționat Dumnezeu. Doi oameni care se susțin, se încurajează și care investesc unul în celălalt.
Poate că astăzi te afli în situația de a te întreba: sunt iubit sau nu? Primesc atât cât ofer? Sunt o prioritate și sunt căutat în felul în care am sperat? Dacă răspunsul este nu, atunci este timpul să regândești ce cauți în această relație. Pentru că poate, doar poate este timpul să renunți și să mergi mai departe.
Relațiile sănătoase sunt bazate pe a dărui și pe a primi. Așteaptă asta, pentru că nimic mai puțin nu merită așteptarea și nu va merita vreodată!