O scenă comună cu o multitudine de variații.

Protagoniștii: O fată + un băiat.

Vârsta: Neimportantă.

Natura relației: Incertă. Cei doi se definesc a fi „prieteni”. Cei mai buni prieteni.

Cum funcționează: cei doi comunică non-stop, indiferent de oră și context, gradul de încredere este foarte mare, își pot spune orice, se iau de mână, se îmbrățișează, se pupă tandru pe obraz, el e tot timpul acolo să o protejeze și să o ajute, ea îi aranjează gulerul cămășii.

Ajungem și la întrebarea cheie: există relație de prietenie autentică, doar prietenie, fără dimensiunea pasională, între fete și băieți?

Îmi spunea cineva că prietenia este o formă de dragoste superioară „neîntinată” de instinctele sexuale care ar inhiba rațiunea și, prin urmare, ea nu poate exista decât între persoane de același sex. În mod evident, imediat m-am întrebat dacă persoanele de sex opus nu pot crea o relație în care să nu interfereze instinctele sexuale. De fapt, mi se pare chiar degradant pentru specia umană o reducere la esență în care punctul maximal să fie instinctul sexual.

În orice caz, pentru a găsi un răspuns la această întrebare, am analizat opiniile de pe forumurile dedicate acestui topic și am sesizat un lucru surprinzător. În medie, fetele erau cele care susțineau că băieții pot fi cei mai buni prieteni, ba mai mult, că sunt mai „înzestrați” pentru această chestiune decât alte fete, în timp ce, statistic, băieții susțineau că este imposibil ca cei doi să rămână la stadiul de prieteni sau că, există o șansă doar dacă între cei doi nu există atracție fizică. Dacă fetele aminteau afinitățile emoționale dintre cele două sexe, observațiile băieților gravitau în jurul atracției fizice care ar determina așadar natura relației dintre cei doi.

Alte două constante identificate au fost: preexistența unei relații de dragoste cu alți parteneri în cazul ambilor protagoniști ai amiciției sau consumarea unei povești de dragoste și transformarea ei într-una de amiciție. Cu alte cuvinte, participanții la discuție au considerat că poate exista o relație de strictă prietenie între fată și băiat, doar dacă ambii au relații stabile, mai precis dacă sunt  implicați deja într-o relație de dragoste cu alte persoane, pe motiv că atunci nu ar exista pericolul „îndrăgostirii”. Dacă ești deja îndrăgostit, nu te mai poți îndrăgosti de altcineva. Corect, nu?  Ei, ca o mică paranteză, am întâlnit, și nu o dată, situația în care cineva nu se putea decide „pe cine iubește”. Mai ales fetele cad capcană acestor sentimente mixte, însă nici băieții nu sunt scutiți. Implicați deja într-o relație stabilă, ba chiar căsătoriți, petrecând foarte mult timp cu altcineva, dezvoltăm tot felul de atașamente care nu trec așa cum am vrea noi filtrul rațiunii. De aici și infidelitatea care are loc de cele mai multe ori cu oamenii de la job. Oscar Wilde spunea că „între bărbați și femei prietenia nu este posibilă. Poate exista pasiune, dușmănie, adorație, dragoste, dar, în nici un caz, prietenie”.

Pe de altă parte, într-adevăr, dacă avem de-a face cu oameni maturi, implicați în relații serioase care oferă împlinire și fericire, ei bine, cred că se pot gestiona relații de amiciție, însă necesită o echilibristică nu tocmai ușoară. Am întâlnit și această situație. Însă, La Bruyere are dreptate când afirmă că „prietenia poate dăinui între ființe de sexe diferite, chiar ferită de orice grosolănie, totuși o femeie se uită pururi la un bărbat ca la un bărbat şi, la rândul său, un bărbat se uită la o femeie ca la o femeie. Legătura aceasta nu este nici pasiune, nici prietenie curată, formând o categorie aparte”.

Cât despre a doua variantă, cea în care o relație de dragoste se transformă într-o relație de strânsă prietenie, de asemenea cred că e realizabil. Una dintre cele mai frumoase, sincere și profunde prietenii dintre o fată și un băiat, pe care eu am văzut-o, este de această natură. Unul dintre cei doi implicați în această relație îmi spunea că această amiciție, dată fiind firea lor și în același timp interacțiunea dintre ei, este cea mai adecvată formă de interrelaționare în ceea ce îi privește. A durat însă puțin timp până au găsit această formulă care funcționează foarte bine, cu mențiunea că amândoi sunt acum căsătoriți cu alte persoane.

Și, așa cum era de așteptat, situația cea mai comună. „Girl” și „boy” se întâlnesc, se plac, între ei există afinități și o anumită „chimie” bazată în primul rând pe simpatie, nu mă întrebați cum funcționează, că nu știu, însă pot afirma cu certitudine că în timp ce unii oameni ne sunt antipatici, alții ne sunt extrem de simpatici, și asta de la prima întâlnire, și… restul e poveste… de dragoste. Devin cei mai buni prieteni și totodată,  între ei se dezvoltă și ceva mai mult. Mult mai mult.

Să nu ne amăgim singuri! Noi fetele ne dăm seama destul de ușor când un băiat se uită la noi „ca la o fată”, cum zicea La Bruyere, fie el și cel mai bun prieten. Nu e cazul să ne chinuim tocmai prietenul cel mai bun din motive egoiste. Dacă simțim un atașament de altă natură, e cazul să ne gândim serios ce ne dorim de la persoana în cauză. E valabil și pentru băieți.