Conform Dicționarului explicativ al limbii române responsabilitatea înseamnă obligaţia de a efectua un lucru, de a suporta consecinţele şi de a-ţi asuma răspunderea pentru ceva sau cineva anume.
Aplicând ideea de responsabilitate în dreptul tinerilor se creează ceva diferențe între adulți și tineri, diferențe de opinie, cu privire la modul în care aceștia din urmă și-o asumă, prin simpa afirmație din partea adulţilor cum că tinerii ar fi iresponsabili. Majoritatea tinerilor de azi ajung să se dscurajeze din cauză că nu au modele în viaţă pe care să le urmeze, chiar dacă modelul suprem pe care oricine ar trebui să îl urmeze trebuie să fie Dumnezeu. Și poate că suntem tentați să acuzăm confortul pe care părinţii îl oferă copilului, „cruțând” astfel responsabilitatea.
Mulţi părinţi își derutează copiii prin imaturitatea pe care tocmai ei o dovedesc, făcându-i să interpreteze un tipar deficitar și astfel ajung să îşi transforme proprii copii în niște tineri iresponsabili.
O mare valoare privind disciplina sarcinilor cântărește viaţa de familie, în care tinerii, în cele mai multe cazuri „absentează” ori o tratează cu uşurinţă, neacordându-i importanţa cuvenită. Căsniciile par a fi niște catastrofe pentru că tinerii nu au fost învăţaţi în primii ani de viaţă ce înseamnă angajament, responsabilitate, respect, moralitate, ori au preferat să rămână în ignoranţă.
Dacă îți doreşti o viaţă de familie armonioasă ai face bine să începi să te autoresponsabilizezi pentru purtarea şi pentru acţiunile tale. Lucrurile practice te pot ajuta şi pot consolida relaţiile de familie, referindu-ne în special la relaţia părinte-copil.
Autoare Ellen White afirmă, în Căminul Adventist, la pag.15 că „Părinţii creează în mare măsură atmosfera din cadrul familiei, iar atunci când există neînţelegeri între părinți, copiii devin părtaşi aceluiaşi spirit. Faceţi ca atmosfera căminului vostru să fie înmiresmată de grija şi de atenţia duioasa pentru celălalt!”
Iată câteva sfaturi adresate tinerilor părinți, lecții care ar putea avea un efect benefic asupra copilului:
- COMUNICAREA. Rezolvă o marea parte a problemelor ce pot surveni din cauza neglijării responsabilităților. Pentru ca viitorul să îi fie bine zidit, învaţă-l pe cel mic să îţi comunice nemulţumirile şi bucuriile lui, astfel veţi avea o strânsă legatură.
- ÎNŢELEGEREA. Fă din cel mic un om sensibil şi înţelegător în situaţiile care îl înconjoară, în aşa fel încât să se pună întotdeauna în locul celorlalţi.
- MUNCA ZILNICĂ. Îl poţi pune pe cel mic să te ajute la treburile casnice. Făcând astfel, chiar de la o vârsta fragedă se va obişnui cu mersul treburilor şi va învăța încă de timpuriu lecția responsabilității.
- SINCERITATEA. Nu-l certa pentru că greşeşte, ci ajută-l să vadă unde a greşit ca să ajungă să iubească adevărul şi nu minciuna.
- IERTAREA. Poate că pare nerelevant, dar un părinte cu adevărat talentat în arta modelării caracterului este cel care reuşeşte să îşi înveţe micuţul să ierte pe cel care îl nedreptăţeşte, astfel îi va dezlega sufletul de ură sau sentimente negative care înclină spre egoism în lupta pentru ego și scuturarea de responsabilități.
Unul dintre cele mai importante lucruri este oferirea mediului adecvat pentru educaţia şi dezvoltarea socială, care începe încă din cămin, un mediu în care este prezent Tatăl ceresc, unde se emană dragostea, iar spiritul de rugăciune nu trebuie să lipsească.
Tu ești cel mai apropiat exemplu al copilului tău. El va deveni oglindirea ta. Viitorul ţi-l poţi îmbunătăţi prin schimbarea viitorului celui mic, viitorul tău va fi viitorul lui. Istruieşte-l și fă ca îvăţăturile tale să îi fie plăcute, învață-l căile Domnului, după cum ne transmite și îndemnul marelui înțelept, Solomon, în Proverbe: 22,6 – „Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea!”
