„Nu prea mă mai interesează ce spune lumea despre mine și nici nu îmi mai pasă câți bani au costat pantalonii pe care îi port. Mie îmi plac și mă simt bine în ei”, îmi spune Corina. Mă mir să o aud vorbind așa, pe ea, care, de când o știu a fost preocupată de etichete și s-ar fi pregătit ore întregi într-o zi, doar pentru ca seara să arate perfect la o întâlnire cu prietenii. “Și știi, sincer, nu mă mai tentează să pierd timpul în oraș după cursuri cu colegii, aiurea pe la terase. Mai bine vin acasă, fac o baie lungă, citesc o carte.”

Ce schimbare! Corina era genul care nu venea acasă mai devreme de miezul nopții zile la rând, iar în weekend stătea până dimineața în diverse localuri. Chiar avea un simț al “petrecerii” bine dezvoltat. Dar pare că s-a schimbat. E o companie plăcută  și continuăm să povestim despre colegii ei de facultate, despre relația cu părinții, despre cum își cheltuie banii, despre ce o preocupă și ajung la o concluzie, Corina s-a maturizat! Nu mai e adolescenta devenită studentă, întreținută de părinții din provincie mândri că fata lor “e la ASE în capitală”, nici copila credulă care de-atâtea ori s-a plâns de mârlănia băieților. E o tânără atentă, responsabilă și mult mai sigură pe ea. Și acestea sunt doar câteva semne  că s-a maturizat. 

Parcă te identifici și tu cu descrierea de mai sus? Îți dai seama că și tu te-ai schimbat? Citește afirmațiile de mai jos; sunt câteva dovezi ale maturizării. Ar fi interesant să le citești. Poate că azi afli ceva nou despre tine.

1. Discuțiile superficiale nu te mai atrag. Preferi un “Bună ziua” scurt, decât să te lungești în povești, care de fapt nu te ajută cu nimic. 
2. Stai pe gânduri dacă să alegi o petrecere de o noapte sau să dormi bine în patul tău. Și alegi deseori a doua variantă.
3. Ierți mai mult. Ceea ce în urmă cu un timp te frământa zile și nopți, azi ți se pare lipsit de importanță. Îi privești pe cei care îți greșesc cu mai multă înțelegere și nu mai ții cont de toate răutățile, mai mult sau mai puțin intenționate.
4. Ești mai deschis la idei noi. Parcă ochelarii aceia de cal pe care i-ai purtat cu mândrie toată adolescența, nu îți mai vin. Recunoști mai repede când greșești și nu te deranjează să accepți că altcineva are o idee mai bună decât a ta.
5. Respecți diferențele. Nu îi iubești și nici nu ești prieten cu toți oamenii, dar nici nu îi mai judeci pe cei care sunt diferiți de tine. Îi privești, îi accepți și înțelegi că “a fi altfel”, nu e neapărat un lucru rău. E doar altceva. 
6. Nu forțezi dragostea. Da, nu faci presiuni, nu plângi isteric, nu te oftici că nu ești băgat în seamă și nici nu te mai vinzi ieftin pentru o declarație de iubire. “Toate la timpul lor”, îți spui tot mai des. 
7. Treci mai ușor peste dezamăgiri. Înțelegi că oamenii nu sunt perfecți și nici nu mai aștepți din partea lor să se comporte ireproșabil. Ai început să înțelegi că în viață multe nu sunt corecte și drepte, dar aceasta nu înseamnă să faci compromisuri sau să lași standardele jos. În plus, te gândești tot mai des că “ceea ce semeni, aceea vei secera”!
8. De multe ori preferi să taci și să fii luat de “slab,” decât să te angajezi în discuții contradictorii cu cei care “le știu pe toate”.
9. Pui mai puțin preț pe lucruri, incomparabile cu oamenii. 

Dar…

10. Fericirea ta nu mai depinde de oameni, ci de pacea din suflet. 

Nu te speria dacă nu ai bifat prea multe “dovezi ale maturității”. Stai liniștit, sunt oameni care au cu zeci de ani mai mult decât tine și tot “imaturi” sunt. Dar măcar, știi ce să urmărești la tine în timp și spre ce te vei îndrepta pe măsură ce trec anii. Iar dacă ai trecut proba maturității, mergi mai departe… cu siguranță mai poți adăuga și alte dovezi, pe măsura experienței tale de viață.