Acum doi ani, bunicii mei au aniversat 50 de ani de la căsătorie. 50 de ani în care au trăit împreună, au suferit unul alături de celalalt, s-au certat și s-au împăcat, s-au iubit și s-au acceptat reciproc. Privindu-i alături unul de altul, mă întreb inevitabil: ce anume i-a ținut împreună în tot acest timp? Ce a făcut ca uniunea lor să fie atât de trainică? Faptul că au avut patru copii de crescut, rușinea față de ce va crede societatea în cazul în care vor divorța, acceptarea deciziilor și supunerea în fața lor?
Conform Institutului Național de Statistică rata căsătoriilor din anul 2015 a crescut cu 6,2% față de anul precedent. În comparație însă cu acest procentaj promițător, rata divorțurilor a crescut și ea cu 15,9%. Ce anume face diferența de la o generație la alta?
Sunt oare problemele actuale ale cuplurilor mai grave, mai insuportabile decât au fost cele din perioada bunicilor și părinților noștrii? Alegerea de a divorța sau nu de partener este de multe ori o decizie luată cu mult timp înainte de a spune ”Da”. Este o atitudine a minții cu care intri în căsnicie, o decizie rațională pe care o porți in inconștient. În mintea noastră păstrăm activă opțiunea divorțului, și suntem gata să o punem în aplicare imediat ce un eveniment inoportun pare să ne dărâme fericirea de cuplu.
Numărul din ce în ce mai mare de divorțuri arată faptul că atitudinea societății vizavi de acest aspect s-a schimbat dramatic. Oamenii aleg de multe ori să divorțeze nu pentru că se simt complet nefericiți, că se confruntă cu probleme grave sau au un partener abuziv. Oamenii văd în divorț o opțiune favorabilă care le poate asigura o fericire viitoare mai mare decât cea actuală. Normele societății nu mai condamnă pe nimeni care se simte neîmplinit sau parțial nefericit în căsătorie. Este dreptul fiecărui individ să caute fericirea și starea de bine cât mai utopică.
Și totuși tocmai acest lucru destramă nucleul societății- și anume familia. Bunicii și părinții noștri nu au avut nicicând o căsătorie perfectă, și mai mult decât generația noastră, poate au avut motive mult mai serioase să divorțeze, totuși eu au învățat că în căsătorie trebuie să te sacrifici, să negociezi și să ierți!
Recent am văzut un videoclip unde un cuplu care sărbătorea 65 de ani de căsnicie era întrebat care este secretul mariajului fericit. ”Niciodată nu am mers la culcare supărați unul pe altul. Indiferent ce se întâmpla în timpul zilei, întotdeauna ne spuneam noapte bună și ne luam în brațe”, a fost raspunsul.
Fericirea absolută, utopică nu există în nicio căsătorie, iar divorțul poate părea să rezolve problema pe moment, însă poveștile de dragoste fericite sunt cele care au ales să rezolve problemele împreună, nu să fugă din fața lor. Pentru tine divorțul este o opțiune?
