Pe principiul „baba suferă la frumusețe”, pare-se că, uneori, mai „suferă și pentru sănătate” sau în scopuri nobile, cum ar veni. Ce-i drept, suferința pentru frumusețe are o tradiția atât de mare în rândul genului feminin, încât o acceptăm deja ca pe dat, iar cum domnii, mai nou, calcă pe urmele noastre, parcă ne mai încălzește cu ceva și pe noi să avem părtași într-ale schingiuirilor voluntare. Cât spun „suferință pentru sănătate” nu mă refer la vizitele la medic care, în spitalele din România sunt o experiență traumatizantă în sine, ci, am în minte sportul. Atât de necesar pentru sănătate, și totuși provocator de mari încordări nervoase. Nu sunt o persoană activă, din păcate, iar formația mea profesională de asemenea mă țintuiește pe un scaun. Și nu, sub nicio formă, nu pot spune că-mi face plăcere să-mi forțez fiecare fibră din corp sau să-mi dau sufletul alergând pe scări. Nu-i înțeleg pe pasionații de fitness, durerea e parcă prea mare pentru cocktail de endorfine, dopamină și proteine BDNF[1] care, ce-i drept, ne dau o stare de bine - dacă treci peste partea de agonie. Merită sau nu? Ei bine, merită din plin. Înainte însă ar trebui precizat că în acest articol, atunci când spun sport, nu vizez exerciții dure de remodelare corporală, ci o activitate fizică echilibrată, susținută și consecventă.

            În primul rând, ar trebui să ținem cont că nu am fost creați  de Dumnezeu să vegetăm în fața calculatorului, ci ar trebui să ne bucurăm de natură cu tot ceea ce ne poate oferi ea. Așa că, e numai normal că în urma sedentarismului nostru nociv să fim obligați la activități compensatorii nu tocmai plăcute. De ce să alergi pe o bandă dintr-o sală de fitness întunecată, când poți să explorezi munții… Din păcate, pentru că suntem atât de legați de rutina noastră zilnică, vizitele în natură sunt tot mai rare, așa că, măcar pe o bandă de alergare să ajungem, și tot e bine. Întotdeauna există și varianta alergatului prin parc. Mai nou, atât în orașele mari, cât și în cele mici, prin părculețe, găsim tot felul de aparate care ne pot ajuta să ne menținem în formă, iar atmosfera este  mai plăcută decât într-o sală de spor, și, pe lângă aceasta, antrenamentul mai e și gratis.

Revenind la întrebarea arzătoare, „de ce să te miști, când poți să stai?”, acum toți știm că mișcarea e bună, e necesară, și tot așa… dar haideți să vedem și de ce… Pe pagina Centrului Medical de Diagnostic și Tratament „Dr. Victor Babeș” beneficiile mișcării fizice (sesizabile doar dacă au o durată de cel puțin 20 de minute în fiecare zi) sunt enumerate pe cele cinci sisteme ale organismului: sistemul nervos, sistemul osos, sistemul circulator, sistemul digestiv și sistemul respirator. Să o luăm pe rând în funcție de enumerarea de mai sus: remediu împotriva insomniei și a depresiei, îmbunătățește semnificativ starea de spirit; puterea musculară, ca și structura osoasă, crește; inima este forțată să pompeze mai mult sânge și astfel devine mai puternică și mai eficientă; digestia este din ce în ce mai bună, arderile sunt îmbunătățite, avem mai multă energie, aș mai menționa și optimizarea nivelului de oxigen din organism, ș.a. Impresionant, cu siguranță. Și, ca un bonus, să nu uităm de starea de bine, chiar fericire, pe care o simțim după. Și atunci ce ne împiedică? Ei bine, comoditatea și… febra musculară. În loc să ne concentrăm pe beneficii, ne concentrăm pe efort, pe durere, și renunțăm înainte de a începe. Vestea bună e că, odată ce ai început, devine din ce în ce mai ușor, până când ajunge ca spălatul pe dinți. Atât timp cât nu te oprești. Ai făcut o pauză, trebuie să o iei de la capăt. În definitiv totul se reduce la disciplină. Și aici deja vorbim de un principiu care se aplică în toate aspectele vieții. Fără disciplină și fără consecvență, cu siguranță, nu vom realiza mare lucru în viață. Dacă am fi conștienți că fiecare secundă pierdută ar putea să ne schimbe viața dacă ar fi folosită la maximum, atunci cu siguranță am gestiona altfel timpul. Mi-a atras atenția o maximă despre disciplină, mai precis despre cauzalitățile dintre disciplină și civilizație: „Civilizația este înainte de toate o disciplină; disciplina fiziologică, morală, socială și științifică” (Dr. Alexis Carel). Și totul începe de la o decizie personală care afectează o întreagă societate. Calitatea de a fi ferm și hotărât este esențială nu doar pentru binele tău personal și al celor apropiați din jurul tău, ci chiar pentru mersul general al societății.