Când eram copil greșeam în mod frecvent. Atunci trebuia, desigur, să-mi cer scuze. Părinţii erau cei care mă împingeau de la spate, folosind expresii de genul: „Spune-i că-ţi pare rău şi că n-ai să mai faci”. Aproape de fiecare dată urmau proteste şi comentarii din partea mea. Dar cum ei insistau, rosteam până la urmă acele cuvinte, mai mult sau mai puţin convinsă de ceea ce spuneam.Cu siguranţă nimeni nu este încântat când se vede ajuns într-o situaţie asemănătoare. Ce nu ştiam eu pe atunci era că părinţii îmi făceau un serviciu imens. Şi nu mă refer doar la educaţia pe care de altfel mă bucur că am primit-o. Mă refer în principal la importanţa acestei expresii: „Îmi pare rău.”

Psihologul Liane Davey scria pentru Psychology Today că oamenii au tendinţa de a avea mai multă încredere în cei care folosesc des cuvintele „Îmi pare rău.” Iar aceasta se aplică şi cazurilor în care nu suntem noi cei vinovaţi. De exemplu te afli la serviciu şi întâlneşti un coleg care a fost plecat în concediu. Îl întrebi cum a fost, iar el se plânge de vremea neplăcută care i-a distrus planurile – nu s-a putut bucura de călătorie din cauza ploii. Atunci când tu îţi exprimi simpatia, poţi folosi cuvintele „Îmi pare rău.” Studiile arată că va da rezultate mai bune decât un simplu „Trebuie să fi fost enervant!”

 

A-ţi exprima părerea de rău, spune Davey, transmite interlocutorului că empatizezi cu el şi eşti preocupat de binele lui. Aceasta va provoca dezvoltarea unor sentimente pozitive. Reacţia sa va fi de a avea mai mare încredere în tine pe viitor.

Pentru a arăta celuilalt că ne pasă cu adevărat, mai putem ţine cont şi de alte câteva secrete:

1. Atenţia: când îţi vorbeşte, ascultă cu grijă. Arată-te interesat de ce are să-ţi spună; fii atent şi la detalii; nu-ţi întoarce privirea în altă parte (în niciun caz spre telefon).

2. Empatie: încearcă să simţi împreună cu interlocutorul tău. Poate este nervos, poate este încă ud din cauza ploii, poate se grăbeşte spre o întâlnire. Încearcă să-ţi închipui cum ar fi să te afli în pielea lui. Aşa vei de dovadă de înţelegere şi cuvintele pe care vrei să i le adresezi vor fi într-adevăr sincere.

3. Tonul: foloseşte un ton plăcut, cald. Fă o scurtă pauză după ce-ţi exprimi părerea de rău. Odată ce procedezi astfel, nu vei risca să pari grăbit.

4. Asumă-ţi responsabilitatea în situaţii ambigue. Dacă prietenul tău a întârziat şi sunt interpretări diferite legat de a cui vină este, îi poţi răspunde: „Îmi pare rău. Nu ar fi trebuit să programez întâlnirea la această oră, când traficul este aşa intens.”

5. Totuşi trebuie să ţii cont de situaţia în care te afli atunci când vrei să foloseşti cuvintele „Îmi pare rău.” Un exemplu potrivit ar fi o întâlnire de afaceri. Dacă eşti în timpul unei negocieri sau al unui interviu pentru angajare, ai putea părea sensibil, chiar slab. Iar aceasta cu siguranţă nu te pune într-o poziţie avantajoasă.

Nu este greu să înţelegem că este important să ne exprimăm părerea de rău atunci când greşim. Dar putem folosi aceleaşi cuvinte şi în alte contexte. Pe măsură ce ne deprindem să le rostim mai des, vom observa cum rezultatele nu întârzie să apară. Iar aceste rezultatele vor fi fără îndoială satisfăcătoare.