Toată lumea doreşte să-şi facă noi relaţii, să-şi lărgească cercul de cunoştinţe. Nimeni nu poate totuşi s-o facă fără a fi prezentat, chiar dacă este o persoană care se bucură de notorietate. Dacă nu vreţi să faceţi gafe pe care societatea le sancţionează imediat, începeţi prin a vă însuşi câteva reguli elementare.

Cine şi cui se prezintă

Se prezintă bărbatul femeii, cel tânăr celui mai în vârstă, inferiorul superiorului, subordonatul şefului, cu alte cuvinte, rangul inferior celui superior.

Persoana care face prezentarea are de rostit două nume:

• întâi al superiorului (doamnă, domn în vârstă, personalitate)
• apoi pe al inferiorului (tânăr, subaltern, tânără): ,,Doamnă Marinescu (o persoană în vârstă), vi-l prezint pe domnul Rădulescu, şeful secţiei…”.

Dacă domnul ar fi fost o mare personalitate sau ar fi ocupat o înaltă funcţie publică, întâi rosteşti numele lui ori funcţia, iar abpoi numele doamnei Marinescu. Important este să stabilim cine are prioritate, aceasta va fi persoana căreia i se rosteşte mai întâi numele.

Prezentăm pe toată lumea?

În cercurile restrânse, vor fi prezentaţi toţi cei care sunt de faţă. În schimb, când numărul persoanelor este prea mare, nu este necesar şi nici posibil ca toţi invitaţii să se cunoască între ei. Sarcina prezentării îi revine gazdei sau unei persoane desemnate. În lipsa acesteia, invitaţii se vor prezenta unii altora.

Situații speciale:

O foarte tânără domnişoară este prezentată unui domn în vârstă şi nu invers, cu toate că regula spune: bărbatul este prezentat femeii. Dar în acest caz a trecut pe primul plan vârsta.

Dacă prezentăm o persoană publică, putem, în general, să-i anunţăm titlul şi să nu-i menţionăm numele. Se va spune, de exemplu: ,,domnul director al Fundaţiei…” Persoanele singure sunt prezentate cuplurilor şi nu invers. Dacă trebuie să prezentăm o persoană singură unui grup prea numeros, renunţăm la prezentarea membrilor acestuia.

În prezenţa unui bolnav, toate priorităţile se şterg. Toate persoanele, oricare ar fi situaţia şi vârsta lor, îi sunt prezentate.

Şi în alte situaţii nou-venitul, cel care intră într-o încăpere, este prezentat primul. De exemplu, dacă o adolescentă primeşte vizita unei fete de aceeaşi vârstă şi mama este acasă, formula corectă de prezentare ar fi: ,,Mamă, ea este Ioana, colega despre care ţi-am vorbit.”

,,Nu v-am reţinut numele”

Se întâmplă adesea ca prezentările să fie făcute în grabă, de către persoane neatente. Când vă este prezentat cineva, se mai poate întâmpla să nu-i înţelegeţi sau să nu-i reţineţi numele. În acest caz, cereţi pur şi simplu să vi se repete: ,,Vă rog să mă scuzaţi, nu am reţinut numele dumneavoastră.” Este mai bine aşa decât să i-l stâlciţi. Formulele ,,sunt încântat să vă cunosc”, ,,îmi pare bine”, ,,îmi face plăcere” sunt absolut necesare.

Prezentarea când oaspeţii stau pe scaune

Prima regulă: un bărbat se ridică întotdeauna când îi este prezentată o persoană. Singura excepţie o constituie bolnavii sau infirmii.

A doua regulă: o femeie rămâne pe scaun. Această regulă poate avea derogări. Dacă este vorba despre o tânără, ea trebuie să se ridice dacă este prezentată unei persoane în vârstă sau unui domn mult mai în vârstă decât ea.

Autoprezentarea

Aceasta se face de obicei când numărul de musafiri e prea mare sau, pur şi simplu, când gazda a uitat să ne prezinte. În acest context, bunele maniere cer ca într-o societate un domn mai în vârstă să se autoprezinte unuia mai tânăr. Ca să se evite o situaţie penibilă – o tăcere prelungită – se poate autoprezenta şi un tânăr unui domn mai în vârstă sau unei doamne, cu condiţia să nu întindă primul mâna.

Când ne prezentăm singuri, este suficient să ne spunem numele. Dar, atenţie: întâi prenumele – Maria Popescu, şi nu Popescu Maria, ca la şcoală.

Sursa: Aurelia Marinescu ,,Codul bunelor maniere astăzi” Editura Humanitas, Bucureşti 2002, pag. 52-63