A iubi. Și oare ce îți trebuie mai mult de atât? Oare de ce altceva ai avea nevoie să răsune în interiorul tău și să te facă atât de împlinit? Și de lampa din cameră te-ai putea lipsi, fiindcă prin iubire vezi. Prin iubire vezi nu doar ce se află deasupra, ci privești și în tăinicia omului de lângă tine. Observi ce zbateri are acesta, observi ce temeri cu multă carne vie s-au adunat acolo, în odaia ființei. A iubi. Și oare mai există altceva care să vindece, așa cum vindecă iubirea?

Cu siguranță știi răspunsul la această întrebare. Nimic nu se poate compara cu tăria iubirii, însă, te întrebi de multe ori cum ar trebui să-l iubești pe cel de lângă tine, cum să-l iubești ca el să simtă asta, în ce fel. Te întrebi de câte ori ar trebui să-i spui că-l iubești și, mai ales, cum să-i demonstrezi.

Ai auzit în repetate rânduri cum cineva i-a afirmat unei persoane că o va iubi până la sfârșitul vieții. Nu-l iubi pe omul de lângă tine până la capăt sau până la sfârșit. Nu-i spune asta și nu lăsa nici măcar un astfel de gând să se nască. Iubește-l până la iubire. De ce? Pentru că iubirea nu are sfârșit, nu are capăt, nu are margini sau limite. Iubirea nu piere. Iubește-l până la iubire și mergi înainte, cu omul pe care-l simți a fi pentru tine.

Simți că cineva e pentru tine atunci când sufletul ți se clatină. Simți că sufletul se mișcă și că ar vrea să iasă din tine pentru a se lipi de sufletul celuilalt. Prindere și chemare, dincolo de cuvinte. Fiindcă a iubi nu e poveste de adormit inimi, ci e trăire și e deșteptare. În iubire, o inimă nu își vine în fire. O inimă își vine în altă inimă, acolo unde îi e locul.

Iubește-l pe omul de lângă tine și stai, rămâi în adevărul acesta cu gust dulce. Pune din tine bucată cu bucată, fără să alergi și fără să îți fie frică. Pune petic din sentimente calde și pe el îl vei scoate din căderile reci.

Iubește-l în libertatea pe care și-o strigă și n-o ocoli, fiindcă în iubire nu ar trebui să existe vreo îngrădire chinuitoare. A te simți stăpân înseamnă a fi în beznă, într-un necunoscut care te ustură, dar care îl ustură și pe cel de lângă tine.

Cea mai frumoasă declarație de iubire este să lași un om să fie el însuși. Să nu-i întrerupi țelul, să nu îl desfaci de ale lui dorințe puternice. Lasă-l să creadă în sine și te va ține de mână pe drum, pentru totdeauna.

Iubește-l pe omul de lângă tine exact atunci când nu știi cum să-l iubești. Atunci când nu mai ai cuvinte. Îți vei da seama că în acele momente îl vei iubi așa cum nu ai făcut-o niciodată. Îl vei iubi până la iubire. Îl vei iubi peste tine, cu răsăritul moale al tuturor emoțiilor.

A iubi. Și oare ce îți trebuie mai mult de atât?