Uneori ne uităm cu invidie la dinţii impecabili şi strălucitori ai celor care apar pe micul ecran sau în reviste şi ne întrebăm ce putem face pentru a beneficia şi noi de o astfel de dantură.

Unul dintre motivele pentru care nu avem o astfel de dantură ar fi afecţiunile dentare, prezente la 99% din populaţia României. Printre cele mai frecvent întâlnite sunt caria dentară şi boala parodontală. Dacă despre carie s-a mai discutat, aş dori să ne oprim pentru un timp asupra următoarei probleme: boala paradontală sau parodontopatia.

Ce este parodontopatia?

• Este o afecţiune nedureroasă care se instalează treptat.
• Afectează populaţia între 25 şi 70 de ani.
• Îşi face apariţia prin aşa-numita gingivită, de asemenea nedureroasă şi prezentă într-un procent ridicat în populaţie, diagnosticată prin inflamarea gingiilor sau sângerarea lor la periere.
• Conduce la formarea unui spaţiu între dinte si gingie, spaţiu care va deveni sediu al numeroaselor bacterii.
• Este cauza majoră a pierderii premature a dinţilor la persoanele afectate.
• În stadiile incipiente, boala parodontală este reversibilă, aşa că tratată la timp poate dispărea.
• Poate afecta un grup restrâns de dinţi, o arcadă dentară sau toţi dinţii.
• Afectează trei structuri importante, care menţin dintele:
  - gingia
  - osul maxilar
  - fibrele parodontale – sunt cele care susţin dintele
• În stadiile avansate este ireversibilă, dar poate fi stopată prin igiena corectă şi vizite la stomatolog.

Tipuri de boală parodontală

Gingivita – este forma cea mai uşoară a bolii, când gingiile se înroşesc, se inflamează şi sângerează la atingeri uşoare. Este forma reversibilă în urma detartrajului, a tratamentului gingival şi a unei igiene corespunzătoare.

Parodontita acută – dacă gingivita nu este tratată, urmează această etapă, caracterizată prin formarea aşa-numitelor pungi parodontale, spaţiul dintre dinte şi gingie unde se adună microbii.

Parodontita cronică – mobilitate avansată şi căderea dinţilor. Dinţii se mişcă foarte tare, iar în final cad.

10 simptome ale bolii parodontale:

• Gingii care sângerează la periaj sau la folosirea aţei dentare
• Gingii roşii, inflamate, moi
• Gingiile se îndepărtează de dinte, se retrag, şi astfel sunt vizibile rădăcinile dinţilor
• Infecţie, incluzând puroi între dinţi şi gingii
• Dinţi care se separă, iar apoi se pierd
• Respiraţie urât mirositoare
• Dinţi sensibili la variaţiile de temperatură

Factori incriminaţi în etiologia acestei boli

Tartrul – este factorul cel mai important. Tartrul se ataşează de-a lungul gingiei sau chiar subgingival. În cazul în care tartrul nu este îndepărtat şi gingivita se menţine, inflamaţia se extinde şi poate evolua de-a lungul rădăcinii dintelui, distrugând fibrele parodontale care menţin dintele. Se formează astfel o pungă între suprafaţa dintelui şi gingie.

Factorii genetici – în unele cazuri poate fi o boală ereditară. În ceea ce priveşte calitatea structurii dinţilor, aceasta se transmite de la părinţi la copii.

Igiena bucală insuficientă sau un periaj incorect.

Periajul corect

Un periaj corect se realizează într-un interval de minimum 3 minute, prin perierea dinţilor de sus în jos, la dinţii superiori, şi de jos în sus, la dinţii inferiori (mereu dinspre gingie spre dinte).

Se periază prin mişcări circulare toate suprafeţele dinţilor: partea dinspre obraji, cea dinspre interiorul cavităţii bucale, dar şi partea cu care mestecăm.

Pentru suprafeţele interdentare, cele în care periuţa de dinţi nu are acces, folosim aţa dentară, înainte sau după periaj.

Apa de gură nu trebuie să lipsească din igiena bucală, ea având efect antibacterian şi calitatea de a stopa sângerarea gingiilor.

Periuţa de dinţi se schimbă la cel mult 3 luni de utilizare. Folosirea periuţei de dinţi, de 3 ori pe zi sau după fiecare masă, reduce riscul apariţiei cariilor dentare, dar şi a bolii parodontale. De asemenea, folosirea gumei de mestecat, în special cea care conţine xilitol, stimulează secreţia salivară şi reduce formarea proceselor carioase.

Dacă placa dentară nu este îndepărtată, bacteriile de la nivelul ei produc toxine care irită şi inflamează gingia producând spaţii asemănătoare „buzunarului” unei haine. În acest „buzunar” ajung bacterii şi procesul continuă până când întregul suport de susţinere al dintelui se distruge.

Unele medicamente – cum ar fi cele antidepresive şi unele medicamente care scad
cantitatea de salivă, aceasta din urmă având efect protector asupra gingiilor.

Tratamentul bolii parodontale

Tratamentul efectuat de către pacient – corectarea igienei bucale:
- însuşirea unor tehnici corecte de periaj
- folosirea aţei dentare şi apei de gură.
Tratament efectuat de către medic – detartraj de 2, 3 sau chiar de 4 ori pe an, în funcţie de caz; trebuie curăţaţi şi dinţii care au început să se mişte din cauza bolii.
- periaj profesional
- tratament antimicrobian si antiinflamator
- tratament medicamentos – infecţiile tratate cu tetraciclină

Aşadar, dacă simţiţi gingiile inflamate, roşii sau vă sângerează atunci când vă periaţi dinţii sau când folosiţi aţa dentară, nu întârziaţi să treceţi pe la medicul dumneavoastră dentist pentru a preveni apariţia acestei boli devastatoare!

Doresc fiecărui cititor ca zâmbetul lui să fie unul de invidiat, sănătos şi strălucitor!

Un articol scris de: Sidonia Dinu