Îmi place să cred că puterea visurilor este inepuizabilă, interminabilă, infinită. Ea reprezintă sorgintele vitoarelor posibilități de modernizare, de avansare și de creștere personală. Visul nu constă doar în actul imaginativ, contemplatic, în care făurim un plan schematic, ci forța lui stă în împlinirea acestuia sub o formă spectaculoasă, cu mult peste propriile așteptări.

Articolul de astăzi se va concentra asupra oamenilor care și-au adus visurile la îndeplinire, care au luptat pentru ceea ce au crezut că le va schimba lumea, pentru ceea ce au sperat să împlinească pentru cei din jur.

57 de cenți și un vis
Hattie May Wiatt, în vârstă de doar 8 ani, stătea pe treptele unei școli de duminică situate în Philadelphia. Pentru că ea nu își putea face loc prin mulțimea aglomerată, patorul bisericii, Russell H. Conwell, a luat-o pe umerii lui și a condus-o până în clasă.
- Avem nevoie de o școală mai mare, a spus micuța Hattie în timp ce se așeza pe scăunelul ei.
- Da, avem nevoie. Și cu voia lui Dumnezeu, vom construi una.
Câteva zile mai târziu pastorul Conwell a primit o scrisoare din partea mamei lui Hattie, spunându-i că fetița este grav bolnavă. Pastorul a mers să o viziteze acasă, rugându-se împreună cu familia. Din nefericire însă micuța Hattie s-a stins din viață câteva zile mai târziu.
La înmormântare au participat numeroși colegi de la școala de duminică, instructori, și de asemenea pastorul Conwell. În timp ce se pregătea să plece, mama fetiței i-a vorbit pastorului.
- Fetița mea a dorit ca să vă ofer acest săculeț. Începuse să strângă bănuți pentru o școală de duminică mai mare.
Răsturnând conținutul săculețului în palmă, Conwell a numărat 57 de cenți.

Visul unui copil
Profund mișcat de dorința acestei fetițe de-a construi o școală de duminică mai mare, Conwell s-a gândit la un plan care să ducă acest vis la îndeplinire. În acea duminică, în timp ce enoriașii se adunau la biserică, el a așezat pe amvon săculețul cu bani, împărtășindu-le povestea micuței Hattie. Pastorul a scos la licitație cei 57 de cenți, primid în schimbul lor 250$, bani suficienți pentru a cumpăra terenul de lângă biserică.
Curând povestea despre visul și devotamentul micuței s-a răspândit în întreaga țară. Numeroase donații au fost oferite pentru a susține planul de extindere al școlii de duminică, și în plus, 54 din cei 57 de cenți ai lui Hattie s-au întors la Conwell.
Cu ajutorul banilor donați, Conwell a construit nu doar o școală de duminică mai mare, ci și Spitalul Bunul Samaritean și Universitatea Temple ce primește anual circa 35.000 de studenți, fiind a opta universitate din Statele Unite ca mărime.

La finalul acestui articol vreau să vă ofer un citat spus de către astronautul Buzz Aldrin: „Niciun vis nu este prea înalt pentru cei care privesc către ceruri.ˮ Visurile nu se pot limita la timp, la spațiu, la capacitățile noastre sau resurse. Puterea viselor ne poate uimi chiar și pe noi, făuritorii lor, pentru că realizarea lor va atinge dimensiuni incomensurabile, atâta timp cât noi continuăm să privim către ceruri.

Resurse:
Dr. Steve Price, Păstrează-ți visurile într-o lume de coșmar, Curtea Veche, București, 2004