Cum ar fi dacă într-o zi  venind acasă îţi găseşi casa ferecată cu lacăte, numai bună de vânzare? Cum te-ai simţi? Probabil ai crede că cineva face o glumă proastă.

Dar dacă tu însuţi ţi-ai vinde părţi din „casa” sufletului tău, atunci cum ar fi?

Nu crezi că permiţând altora să decidă ceea ce poţi şi ce nu, semnezi cu bună ştiinţă actul de vânzare-cumpărare?

Dacă ai citit „Alegoria broscuţelor”, probabil îţi aminteşti cum un grup de broscuţe entuziaste s-au luat la întrecere pentru a ajunge în vârful unui turn.

Şi  cum astfel de evenimente au nevoie de „susţinători”, iată că în jur s-au strâns şi spectatori. Însă viziunea mulţimii curioase era aşa de sumbră, aşa de pesimistă încât, exclamaţii de genul : „Nu vor reuşi niciodată să ajungă sus!” au acaparat îndată concurenţii, făcându-i rând pe rând să cedeze.Numai una din broscuţe se remarcă prin hotărâre şi perseverenţă şi ajunse în vârf. Dar oare ce-a făcut diferenţa între ea şi celelalte? Simplul fapt că era surdă….singura care nu auzea negativismul molipsitor.

Te numeri printre cei care au nevoie de aplauze ca să ajungi în „vârful turnului?”Şi dacă ele nu vin, ce faci, abandonezi cursa? De ce ai nevoie de aprobarea celorlalţi pentru a face ceea ce ştii că poţi? Dacă tu cunoşti direcţia de mers şi ai bagajul gata pregătit, ce te opreşte-n loc? Unde crezi că poţi ajunge urmându-i pe alţii?

Nancy Shugart a experimentat asta. La varsta de 8 ani a început să vadă totul în ceaţă, aproape că orbise, aşa că mai tot timpul se împiedica şi cădea.

Dar mintea ei năstruşnică, a născocit un plan : să meargă în spatele unei persoane pentru a evita obstacolele. Ce credeţi, a reuşit? Ei bine da, numai că metoda ei avea o mică problemă; ajungea în locuri pe care nu şi le dorea….în clasa greşită, în biroul directorului, în toaleta băieţilor. Astfel Nancy a învăţat un lucru important : merită  riscul să cazi pentru a ajunge acolo unde îţi doresti tu, şi nu unde drumul îi duce pe alţii.

Ţi-e teamă să rişti şi să cazi? Ţi-e teamă să eşuezi? Nu ai decât două variante: drumul tău sau drumul altora.

Thomas Edison a fost întrebat de un reporter cum s-a simţit să eşueze de 1000 de ori înainte să inventeze becul. El a răspuns : „Nu am eşuat de 1000 de ori. Becul a fost o invenţie cu 1000 de paşi.”

Dintotdeauna visul lui Nancy Shugart a fost să devină profesoară de muzică în şcoala publică. Datorită orbirii sale mulţi puneau semnul egal între visul ei şi cuvântul IMPOSIBIL.

Nimeni nu este scutit de obstacole, tot ceea ce poţi să faci este să le transformi în trepte şi să urci, aşa cum Nancy a făcut. Ea a fost profesoară timp de 21 de ani, iar astăzi este un autor premiat şi speaker/ vorbitor.

Dacă vrei să-ţi împlineşti visul, astăzi este momentul să acţionezi! Şi nu uita că pentru asta trebuie să-ţi urmezi propriul drum, nu al altora!