Dacă nu pot fi ca Einstein, mai merită să studiez fizica? Dacă nu îl voi egala niciodată pe Usain Bolt, ar mai trebui să ies la alergat și dacă Mozart a fost unic, eu de ce să mai cânt la pian? 

Mulți tineri își pun aceste întrebări când își dau seama că oricât de mult ar investi într-un domeniu, să atingi excelența e o șansă pe care doar prea puțini o au. Ai nevoie în primul rând de talent și apoi de muncă. Sau poate că doar puțin talent și mai multă muncă? 

Cu toții ne lovim de limitele noastre, nu numai din punct de vedere al talentelor, dar și al șanselor. Dar mai mult decât ne dăm seama, unele limite ni le impunem singuri. Încercăm, eșuăm și tragem concluzia că am dat cu capul în tavanul posibilităților noastre. Dar cât să încerci, cât îți permiți să eșuezi astfel încât să îți păstrezi entuziasmul și să mai încerci…o dată? Încă puțin, sau mai mult, sau cât e nevoie. Atunci când tu crezi că nu mai poți, de fapt…mai poți puțin. Alții spun că nu abandonează, doar se reorientează. Nu au avut succes cu marketingul, încearcă medicina, nu au terminat medicina, se apucă de coaching și tot așa, schimbă macazul când dau de greu sau când succesul nu e cel pe care îl voiau. Că omul se poate schimba, că obiectivele sunt variabile de la an la an, de la o vârsta la alta, e adevărat, dar e nevoie să te aventurezi puțin mai departe chiar și atunci când se pare că ești pe un drum înfundat, să faci pas după pas într-o singură direcție, nu să faci pași după pași în direcți diferite. Nu ajungi nicăieri. 

Alege-ți un obiectiv și ține-te de el! Nu îl abandona când dai de greu, când scenariul tău nu se potrivește cu realitatea, când câștigul se lasă așteptat, când alții te-au depășit deja, când ai ajuns într-un impas, când la orizont apare o variantă mai atrăgătoare. Fii deschis la posibilități noi, dar mai ales la acelea care au o relevanță pentru obiectivul tău primar. 

Cei mai mulți oameni se descurcă grozav când lucrurile merg bine, dar cedează când dau de greu. Oameni cu realizări deosebite sunt însă consecvenți și permanent motivați de dorința de a fi mai buni. Asta însemană perseverență. 

De ce sunt oameni de succes atât de hotărâți în demersurile lor? Pentru că în propriii lor ochi nu sunt niciodata suficient de buni, exact opusul persoanelor care se complac într-o anumită situație. Și într-un fel, oricât ar părea de bizar, sunt satisfăcuți de propria insatisfacție. Ei vânează permanent ceva de mare performanță și interes; “vânătoarea” este cea care le oferă satisfacție la fel de mult precum “capturarea prăzii”. Chiar dacă unele lucruri pe care le au de făcut sunt plictisitoare, frustrante sau chiar dureroase, nici nu le trece prin cap să renunțe. Aceasta este pasiunea lor de durată. 

În concluzie, oameni de succes au un gen de determinare feroce, care se manifistă în două moduri. În primul rând, sunt rezistenți la șocuri și sunt muncitori. În al doilea rând, știu la un nivel foarte profund ce își doresc. Nu au doar determinare, ci și direcție. 

Poate că nu vei ajunge niciodată un fizician de renume, nici nu vei doborî recorduri olimpice și nici nu vei fi cunoscut la nivel mondial pentru performanțele tale, dar dacă ți-ai descoperit talentul, îți place ceea ce faci și depui efort constant pentru realizarea obiectivelor tale ești pe un drum de succes. Destinația poate fi o surpriză păcută. 

Nu uita, combinația de pasiune și perseverență este ceea ce aduce rezultate excepționale. Ție ce îți lipsește?