S-a născut în 1916, la București, într-o familie aristocrată de origine aromână și dintre care membrii au fost oameni politici, diplomați și universitari de prestigiu. Rămâne orfan de tată la vârsta de 2 ani, fiind crescut de mama sa, Tinca Grădișteanu, ce aparținea unei mari familii de boieri munteni.
Neagu Djuvara își face studiile la Paris, unde se va licenția în litere la Sorbona, în 1937. Devine doctor în drept, în 1940, tot la Paris. Intră prin concurs în Ministerul de Externe în anul 1943 și este trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineața zilei de 23 august 1944. Este numit secretar de legație și va rămâne în Suedia pănă în 1947. Hotărăște să rămână în exil, militând în diverse organizații ale exilului românesc.
În 1961 pleacă în Africa, în Republica Niger, unde va sta 23 de ani în calitate de consilier diplomatic și juridic al departamentului însărcinat cu Afacerile Străine. În 1972 își obține doctoratul de stat la Sorbona cu o teză de filozofie a istoriei, sub conducerea renumitului filozof Raymond Aron. La aproape 70 de ani, obține și o diplomă a prestigiosului Institut Național de Limbi și Civilizații Orientale de la Paris.
La întoarcerea sa în țară, în 1991, devine profesor asociat al Universității București. De atunci și până în prezent el a avut o activitate continuă de scriitor și cercetător istoric. În memoriile, interviurile și scrierile sale se poate descoperi o altfel de istorie, simțită și trăită prin ochii unui aristocrat ce a luat parte la numeroase evenimente istorice, nu doar la nivel național, ci și internațional.
Prin ochii săi descoperim o lume interbelică frumoasă, plină de tradiții și obiceiuri românești. De asemenea, el dă numeroase interviuri după întoarcerea sa în țară, exprimându-și impresiile despre cum regăsește națiunea română post comunistă. Astfel că el suprinde o imagine a României dinainte de epoca comunistă: țăranul român este îmbrăcat cu ie, are o eleganță și o prestanță, este un om cinstit și muncitor.
Întors în România, după revoluție, el mărturisește că este șocat de marea schimbare produsă în mentalul colectiv: oamenii sunt triști, portul popular a dispărut cu desăvârșire, oamenii au rămas fără valori și idealuri, instaurându-se o lipsă de voință. Istoricul observă și că moda stradală a trecut de la varianta tradițională la trening, jeans și made in China, spre profunda sa întristare.
Este interesant de citit nu doar interviurile sale, cât și cărțile sale, fiind printre puținii care pot avea o opinie justă despre schimbarea României de-a lungul unui veac. Rămâne un model de urmat, pentru că în ciuda evenimentelor istorice potrivnice pe care le-a trăit, el își continuă educația și cariera, urmându-și studiile până la vârsta senectuții.
Atunci când există voință și determinare, nimic nu te poate opri de la împlinirea unui vis. Nici măcar vârsta.
