Modul în care comunicăm cu semenii noștri dovedește de multe ori respectul pe care îl avem pentru ei, stima noastră de sine, locul pe care credem că îl ocupăm în societate și impresia pe care dorim să o lăsăm. Un lucru interesant de observat este cum vorbim și ne raportăm la cerșetori: ei sunt așezați pe trotuar în timp ce noi suntem în picioare, le vobim dintr-o poziție superioară și eventual le oferim ceva tot din aceeași poziție.

Rarerori ne aplecăm să le vorbim, să îi întrebăm sincer despre situația lor fără a-i lua la rost și fără a-i judeca, sau poate nu o facem niciodată. Poate ne considerăm mult prea buni, importanți, școliți, bine înbrăcați sau grăbiți pentru a ne coborî la nivelul lor. Un polițist din Canada a făcut tocmai acest lucru într-o zi obișnuită de muncă, fapta reprezentând pentru el o normalitate.

Shawn Currie lucrează la Halifax Regional Police ca ofițer de poliție de 28 de ani și are în fiecare zi obligația de a patrula prin oraș, a menține ordinea publică, vorbind în același timp cu oamenii. Bruno Baurin, unul dintre trecătorii de pe aglomerata stradă unde s-a petrecut întâmplarea, a fost martorul neobișnuitei scene pe care a și fotografiat-o. Shawn Currie stătea așezat pe trotuar alături de un om al străzii cu care povestea, toate acestea într-o atmosferă cât se poate de naturală și prietenoasă. Bineînțeles că fotografia a ajuns virală în câteva ore pe rețelele de socializare, primind încurajări și laude.

Întrebat de ce a făcut acest lucru, polițistul a mărturisit că nu i se pare ceva ieșit din comun. Totodată, el a declarat că omul străzii cu care stătea de vorbă îi este prieten de 9 ani de zile, de când Currie a fost transferat în acel cartier. Bărbatul cântă la vioară în fiecare zi la colțul străzii pentru a strânge bani și s-a împrietenit cu polițistul, cei doi întâlnindu-se inevitabil în fiecare zi.

„Este atât un lucru care suntem învățați să-l facem, cât și parte a personalității mele. Îmi place să fac acest lucru și îmi place să le arăt oamenilor ca există și o altă față a poliției. Nu suntem aici doar să facem arestări sau să dăm amenzi. Avem și noi părțile noastre umane”, declară Currie. Legat de conversația care a durat o jumătate de oră pe asfalt, polițistul povestește: „Stăm de obicei și povestim despre viețile noastre; el mă întreabă ce îmi fac copiii, iar eu îl întreb ce a mai văzut pe stradă de ultima oară de când am vorbit.” Prietenul polițistului nu este un cerșetor oarecare. Are un repertoriu de câteva piese pe care le cântă pentru a primi bani, dar nu cântă niciodată ceva ce nu știe foarte bine. Merge acasă, repetă, iar atunci când poate interpreta melodia perfect o adaugă în program.

În ultima vreme, oamenii străzii reprezintă un subiect controversat, fiind considerați de unii o rușine iar de alții o amenințare. Currie este de părere că nu ar trebui să-i eliminăm pur și simplu, ci să ne uităm la rădăcina problemei. Majoritatea dintre ei au probleme mentale, psihice sau încearcă pur și simplu să își întregească venitul. Abia atunci când ne vom da seama cum să-i ajutăm pe ei, ne vom putea ajuta și singuri ca societate.