Amân de zile bune să mă apuc de articolul ăsta, iar în seara asta de mai bine de o oră. De 10 minute tot încerc introducerea. Fără rezultat însă. Eram pe punctul de a renunța, când am avut un moment “Aha!” : cum de nu sunt în stare să încep exact articolul despre trecerea la acțiune? Și singurul răspuns a fost să încep să scriu. Și cel mai bun, de altfel. Și uite așa, se pare că mi-am găsit și introducerea!

Ni se întâmplă la fiecare pas să ne lovim de situații pe care nu avem curajul să le trecem. Și nu fiindcă nu avem resursele sau puterea necesară, ci pentru că nu începem. Și asta se întâmplă la fiecare nivel al vieții, indiferent ce vârstă am avea! O carte pe care am dori să o citim. O călătorie pe care am vrea să o facem. O școală pe care am vrea să o terminăm. O relație care ne-ar încânta. Și poți pune pe listă orice ți-ar plăcea să realizezi, dar nu realizezi.

Nu aștepta momentul potrivit. Te întrec alții care nu-l așteaptă!

Unul dintre principalele argumente aduse împotriva “Start”-ului este acela că nu este momentul potrivit să începi. Ei, dar nu pe bune, de unde știi tu când e momentul potrivit? Ai mai făcut asta? În aceleași circumstanțe? Cu aceleași persoane? Murphy spunea că “dacă aștepți momentul potrivit, te întreg alții care nu-l așteaptă.” Destul de corect, nu?

Imaginează-ți o situație: mergi pe stradă, te întorci de la job sau de la școală. Nu mai ai mult până acasă, ești destul de obosit, și ești înecat în gânduri. Când ridici privirea din pământ, vezi zburând la câțiva metri în fața ta o bancnotă de 100 Euro, să zicem. Ce faci? Începi să-ți spui că nu poți să alergi după ea? Că acum ești în costum și pantofi? Că mai bine aștepți să stea vântul sau o lași să vină mai aproape? Nu prea cred! Ci, pur și simplu, te năpustești asupra ei, găsești tu ce să faci cu 100 Euro, nu?

Ei bine, și acum gândește-te cât de absurd ar fi fost să te iei după una din scuzele idioate de mai sus. Vezi cât de absurzi suntem în viața de zi cu zi? Continuăm să ne spunem că ceva nu e în regulă și parcă așteptăm să se alinieze toate astrele din galaxie înainte de a face un pas! Îmi amintesc de un proverb care spunea cam așa: ”Cel mai bun moment de a planta un copac a fost acum 50 de ani. Următorul moment potrivit este ACUM.” De băgat la cap, zic eu!

Lecții, nu greșeli!

Adevărul e că e mult mai ușor să vorbești și să nu faci nimic. Pentru vorbe nu prea poți fi tras la răspundere, faptele contează. Ele sunt cele care fac diferența și care se văd. Dar e comod să stai cu prietenii la un suc și să vă plângeți de milă unii altora. Doar așa se face, nu? Toată lumea se plânge! Că șefu-i rău, că salariul e mic, că politicienii sunt corupți, că biserica nu mai e ce a fost. Că e greu să-ți deschizi o afacere, că e mult de învățat la școală, că viața e grea tare. Că nu cade para (mălăiață, în gura lui Nătăfleață) singură, altfel spus.

În plus, ești la adăpost: nici nu ești tu de vină pentru că nu încerci, nici nu poți fi învinuit dacă ai dat greș. Prea adesea uităm că “Nu biruința este obligatorie, obligatorie e lupta!” (Nicolae Steinhardt), că “Fericirea vine din alegeri corecte, alegerile corecte vin din experiență, iar experiența din alegeri greșite!” (Robin Sharma) și că nu există greșeli, doar lecții!

Lumea are nevoie de oameni de acțiune; de oameni care îndrăznesc să facă pasul înainte deși nu întrezăresc finalul. De oameni care se lasă să cadă într-un gol de credință, oarbă poate. Pentru că de vorbit, vorbește toată lumea. De învățat, învață aproape toată lumea. De gândit, gândesc destui. Dar doar cei care trec la acțiune fac diferența. Și doar ei produc schimbarea.

Se spune că “Orice călătorie începe cu un pas”, dar ne blocăm în fața drumului doar pentru că nu-i vedem capătul. “Dacă ai lumină pentru un pas și tu nu l-ai facut, nu ai niciun drept să te plângi că nu îți este luminat tot drumul!”, spunea, pe bună dreptate, cineva cu scaun la cap. Dar și lipsa luminii este bună de scuză, uneori. De parcă nu vom găsi mereu scuze dacă nu vrem să facem ceva, uitând că, dacă am vrea, am găsi o soluție.

Dar probabil că, până la urmă, la asta se rezumă totul: la o alegere între a căuta scuze sau soluții.