Recunoște că și ție ți-a trecut măcar odată prin minte gândul că mare parte din problemele tale ar dispărea dacă ai pleca de acasă. Cu tatăl nu te înțelegi, mama e absentă, nu ai spațiul tău, nu ai libertatea de a face ce vrei, nu ai cu cine să vorbești despre toate acestea, așa că fuga de acasă, pare o soluție general valabilă. Oare? De ce nu ai plecat încă? Sau dacă ai plecat, îți e mai bine?

Stai puțin! Nu te judec! Nu te condamn! Vreau doar să îți ofer și o altă perspectivă asupra acestei decizii. La final, tu hotărăști ce e mai bine pentru tine.

Citește povestea lui Mircea. Citește-o și apoi fă-ți bagajul să pleci de acasă!

Era în toamna anului 2016. Mircea era în clasa a XI-a. Locuia cu părinții și un frate mai mic, de 8 ani, într-un un apartament de trei camere din București. Erau o familie modestă, dar plăcută …până la un moment dat. Certurile dintre Mircea și părinți deveniseră insuportabile. De la bani până la calculator, de la telefonul mobil la patul nefăcut, de la interdicția de a ieși seara cu băieții, până la vizite surpriză la școală…totul era exact pe dos decât își dorea Mircea.

Nutrea de ceva timp gândul că i-ar fi mai bine singur, adică fără părinți ori fratele mai mic care îl supăra, și cât mai departe de casa lor. La o ceartă serioasă, și-a adunat lucrurile, a amenințat  că pleacă, părinții au alimentat conflictul cu reproșuri și acuze. Inima îi bătea cu putere, gura striga cuvinte urâte, de o parte și de alta erau țipete. Într-un final, și-a luat bagajul, a trântit ușa și a plecat. L-a sunat pe un coleg, cel mai bun prieten al său, care locuia  doar cu mama, tatăl fiind plecat în străinătate.  A stat acolo o săptămână, dar pentru că ai lui făceau presiuni, mama prietenului i-a spus că nu mai poate rămâne și că ar fi mai bine să se întoarcă acasă. Nici gând. A căutat ajutor la un amic mai mare care stătea cu chirie. L-a primit la el, dar trebuia să plătească. Avea ceva economii, dar cu cheltuielile pentru locuință și mâncare, banii nu i-au ajuns mai mult de o săptămână. Și-a căutat de lucru, și a găsit ceva part time, fără acte, lucra după amiaza după ce ieșea de la școală. Condițiile din garsonieră erau destul de slabe pentru nivelul la care era obișnuit și a început repede să renunțe la unele capricii: nu mai ieșea în oraș seara, când avea puțin timp liber spăla haine, făcea ordine, gătea, pentru că dacă mânca doar în oraș nu îi ajungeau banii. Nu mai avea timp nici de vorbit la telefon, iar de jucat la calculator nici nu se mai pune problema - a rămas în casa părinților.Oricum nu mai avea timp. I-a venit ideea să renunțe la școală. Muncea mai mult, avea mai mulți bani, dar după două luni, amicul său s-a mutat și a trebuit să plătească singur chiria. Toți câștigați s-au dus pe utilități și chirie. Era disperat. Trebuia urgent să găsească pe cineva cu care să împartă cheltuielile. A găsit un bărbat trecut de 40 de ani, care divorțase de soție. Era cam de-o vârstă cu tatăl său. Consuma alcool și tutun și în scurt timp i-a invadat spațiul cu diverși amici dubioși. În plus, mai și suferea la capitolul igienă personală. Renunțase la școală, cu vechii colegi nu mai păstra legătura, fratele mai mic l-a sunat într-o zi plângând și i-a spus să vină acasă; cu mama mai vorbise de câteva ori la telefon, dar nu i-a spus că i-ar fi greu, ba din contra a asigurat-o că îi e foarte bine singur. Așa spunea el, dar de fapt, era dat peste cap. În plus, de câteva săptămâni îl încerca o durere cumplită de stomac. O fi de la stres, o fi de la oboseală sau de la alimentația cam nesănătoasă-  nu știa pentru că nu s-a dus la medic. Nici nu știa unde să meargă.  

Într-o seară, Mircea a primit un telefon de la mama sa. A doua zi era ziua ei de naștere. “Mircea, aș vrea să te văd. Mă bucur că te descurci singur, dar aș vrea să mai treci pe acasă”. “Nu știu mama. M-e bine așa. La mulți ani!”, i-a răspuns el și apoi a închis.

“Ba nu mi-e bine deloc. Dar ce să mai fac acum?”- gândea Mircea. S-a maturizat în acest timp, cât în toată viața la un loc. Dar, ce-a rezolvat?

De ce a plecat de acasă?

Lasă-mă să îți amintesc: părinții nu îi dădeau bani pe măsura așteptărilor sale, fratele mai mic nu îi oferea intimitate, nu era lăsat să facă ce vrea în timpul liber, adică să se joace ore în șir la calculator și nici să iasă cu prietenii de câte ori voia. În plus, se enerva cumplit când mama îi cerea să o ajute la treburile casnice.

A rezolvat aceste probleme? Da, dar avea altele mai mari. Cam grea povara pentru el.

…au trecut 2 ani de atunci. Mircea locuiește în continuare departe de ai lui. Lucrează la o firmă de livrat mâncare la domiciliu și s-a mutat din garsonieră într-un apartament pe care îl împarte cu 3 studenți.

E toamna târziu și e nostalgic. Colegii lui de liceu sunt primul an de facultate. Niciunul nu muncește și niciunul nu se preocupă de plata chiriei. Își face planuri să se înscrie la seral ca să termine liceul și vrea ca de Crăciun să se întoarcă acasă. Până atunci are niște datorii de achitat și trebuie să lucreze intens.

Dar a început să împacheteze din lucruri …

Tu ce zici? Îți mai faci bagajul să pleci?

E normal să pleci de acasă. La un moment dat! Dar este acum acel moment?

Dorința de a fi independent poate apărea cu mult timp înainte de a fi pregătit. Crezi că ești?