Sindromul „Barbie” și domnișorul „Fit” II

             Take Action

În prima parte a articolului am vorbit despre avatarurile inerente obiectivizării femeii și ale feminizării bărbatului. Recent, am remarcat un titlu de articol care viza declarația unei actrițe de la Hollywood care se simțea deconcertată de faptul că expresiile faciale ale oamenilor de pretutindeni au devenit comune, și-au pierdut individualitatea. Trendurile estetice nu produc doar aplatizări ale personalității, ci chiar torsiuni convulsive ale imaginii de sine. În continuare, propun să ne concentrăm asupra mijloacelor prin care ne putem construi o imagine de sine cât mai adecvată și apropiată de ceea ce suntem cu adevărat.

Herbert Harris în Cele douăsprezece legi universale ale succesului[1] propune, așa cum probabil este deja evident din titlul studiului, o serie de legi, care, respectate, pot asigura succesul în viață. Prima lege despre care autorul vorbește este „legea gândirii” și vizează în mod direct autocritica și imaginea de sine. Sau, cum afirmă Harris: „Felul în care te vezi pe tine însuți va determina ce anume vei avea în viața ta. Imaginea de sine este concepția ta despre propria persoană. Este reprezentarea mentală și emoțională pe care o cultivi în câmpul conștiinței, referitoare la ceea ce ești și la ceea ce reprezinți. Imaginea de sine este importantă pentru că reprezintă punctul de plecare al experiențelor de viață[2]. Ce avem aici? O cauzalitate directă între modul în care te definești și felul în care îți va decurge viața. Dacă suntem într-o continuă nemulțumire față de noi înșine sau dacă avem impresia că nu valorăm prea mult, atunci, foarte probabil, ne-am condamnat la o serie de eșecuri. Dacă crezi că nu ești în stare să faci ceva, cu siguranță nici nu vei reuși. Nesiguranța pe care incompatibilitatea cu standardele estetice promovate agresiv în media ne-a implantat-o în minte de la cele mai fragede vârste are repercusiuni cât se poate de serioase asupra imaginii de sine. Din simplul motiv că dimensiunile corporale sau proporțiile feței nu se încadrează în trendurile actuale (care se schimbă atât de repede, încât, de-a lungul unei vieți, nici măcar chirurgia plastică invazivă nu e capabilă să ne ajusteze într-atât încât să ne pliem pe cerințele într-o permanentă schimbare), ne implantăm atât de adânc în conștiință sentimentul imperfecțiunii, încât ajungem să-l proiectăm asupra întregii noastre structuri umane. Din cauza că nu semănăm cu Kate Moss sau că avem vergeturi, întreaga imagine de sine ajunge să fie dominată de sentimentul imperfecțiunii și de cel al inadecvării. În adolescență, sentimentul este cu atât mai acut.

Pentru a ne crea o imagine de sine echilibrată și armonioasă, în primul rând ar trebui să renunțăm la standardele de frumusețe irealiste și să înțelegem că mass-media vinde de fapt o imagine, o proiecție care nu se intersectează decât parțial sau chiar deloc cu realitatea. Mai mult decât atât, scopul este acela de vinde o serie întreaga de produse, de la cosmetice până la articole vestimentare, capabile să ofere acel „look” de Hollywood.

Apoi, ar trebui să acordăm atenție celor trei factori care determină imaginea de sine: gândurile și emoțiile pe care le cultivăm de la cea mai fragedă vârstă, mediul și anturajul[3]. Să le luăm pe rând:

1. Emoțiile și gândurile pe care le cultivi sunt cele care îți vor defini caracterul în cele din urmă. Negativismul, frustrarea, nemulțumirea, rușinea, descurajarea, gândurile că nu ești demn de apreciere sau de iubire,  toate aceste sentimente negative trebuie înlăturate. Ia-ți timp și meditează asupra propriei persoane. Dacă te confrunți cu sentimente negative de acest gen, încearcă să privești dincolo de ele, să identifici cauza, respectiv motivele din spatele cărora ai dezvoltat aceste tendințe. Cum afirma autorul deja menționat, „Imaginea de sine se dezvoltă pe baza acestor sentimente și emoții, care vor fi mai târziu asociate gândurilor. Dacă anii care urmează nu le schimbă […] într-un sens mai larg, îi determină toate experiențele vieții”[4]. Așa că, încă o dată, take action! Înlătură sentimentele negative și cultivă în locul lor sentimente pozitive!

2. Mediul: O casă, respectiv o cameră ordonată poate face minuni. Dezordinea și mizeria nu fac altceva decât să potențeze o imagine de sine defectuoasă. Ordonează-ți spațiul și ușor-ușor, îți vei ordona și viața. Herbert Harris în studiul său, foarte inspirat, amintea că vrem, nu vrem, preluăm o parte dintre caracteristicile mediului în care ne conducem existența. 

3. Anturajul: Pentru că nu am cum să rezum mai bine decât atât, voi reda direct observațiile lui Harris despre selecția prieteniilor în care investim timp și energie, „ar trebui să te asociezi în primul rând cu acele persoane care posedă trăsăturile complementare pozitive de natură să îmbunătățească imaginea ta despre tine. Asemenea asocieri te vor ajuta să-ți accelerezi evoluția personală…”[5].

În concluzie, încă o dată, dacă mai era nevoie, lasă păpușa Barbie, lasă stereotipiile impuse de industria media, și începe să investești în mod real în formarea ta. Descoperă cine ești, și numai după aceea vei ști ce îți dorești de la viață și cum îți poți atinge obiectivele. Cultivă trăsăturile pozitive pe care, cu siguranță, le ai.

 Nu te mai focaliza pe defecte, ci dezvoltă-ți calitățile!

 


[1] Herbert, Harris, Cele douăsprezece legi universale ale succesului, Editura Mix, Brașov, 2008.

[2] Ibidem, pp. 38-39.

[3] Ibidem, p. 40.

[4] Ibidem, p. 41.

[5] Ibidem, p. 42.

notează articolul

Astăzi tu ești profesorul!

adaugă o părere