Mulți consideră, pe bună dreptate poate, că dacă inițiază un obicei nou în viața lor, dacă se apucă de o activitate nouă, dacă fac ceva ce nu au mai făcut până în prezent sau ceva care nu-i reprezintă, atunci încetează să mai fie „ei”, iar autenticitatea lor își pierde credibilitatea. Ce se întâmplă însă când personalitatea, de care țin strâns cu dinții, este atât de riguros „protejată” încât diminuează progresul și, finalmente, se instaurează plafonarea? Schimbarea este mai importantă decât să fii original.

Suntem media persoanelor din jurul nostru. Niciodată nu a fost pusă în discuție schimbarea personalității cu una mai reușită sau una diferită. În fapt, este vorba de a adăuga noi fațete personalității, de a asimila tot ce e bun la cei din jurul nostru și de a crea o variantă mai bună a „eului”.

SCHIMBAREA PROFUNDĂ = DISTRUGEREA EGO-ULUI

Persoana care ești în momentul de față nu-și poate atinge obiectivul așa cum este ea. Este necesară o transformare care apare în urma unei călătorii spirituale, iar pentru o transformare interioară trebuie ucis ego-ul și dorințele sale. Trebuie să faci lucruri pe care, în mod obișnuit, nu le-ai face și nici nu dorești să le faci, nu pentru că ar fi dăunătoare, ci pentru că nu ești obișnuit cu ele.

Pentru a evada din zona de confort, pentru a începe un program de slăbit, pentru a ieși dintr-o groapă financiară sau pur și simplu pentru a te sustrage din plictisul vieții, este nevoie să depui efort conștient, să începi să faci lucrurile altfel și să adopți noi atitudini.

Schimbarea, maturitatea și dezvoltarea personală nu constau într-un tipar, într-o viziune închisă și rigidă ce rezultă din ,,cultul personalității”, ci ele izvorăsc dintr-o formulă simplă a îmbinării raționalului cu emoționalul, a organizatorului cu creativul, a introvertitului cu extrovertitul. Astfel dobândești echilibrul interior și poți evolua în parametri optimi. George Bernard Shaw spunea că ,,progresul este imposibil fără schimbare, iar aceia care nu-și pot schimba mintea, nu pot schimba nimic.”

,,POATE CĂ ÎNTR-O ZI...”

Ideea schimbării ne poate surâde, dar, din nefericire, câteodată poate să facă doar atât. Ne-ar plăcea să devenim într-un anumit fel, să ajungem să excelăm într-o profesie, să putem avea un aspect atletic sau să ajungem să vorbim bine în public, însă nu facem din aceste dorințe niște obiective imediate, ci le punem ,,la păstrare”, așteptând momentul potrivit în care să acționăm.

Scăpăm din vedere un amănunt, și anume că momentul potrivit în care trebuie să acționăm nu coincide cu momentul în care trebuie să inițiem schimbarea, acesta din urmă fiind cel premergător. O vorbă de duh suna cam așa: ,,Peste un an de acum încolo îți vei fi dorit să fi început de azi”.

John Maxwell este creatorul teoriei conform căreia trebuie să începem procesul shimbării noastre cât mai timpuriu, chiar dacă nu avem o motivație, pentru că, susține el, motivația va veni pe parcurs și momentul potrivit menționat anterior nu ne va lua prin surprindere.

UNDE GĂSIM MOTIVAȚIA?

,,Vreau să fac lucrul cutare, dar nu găsesc motivație”, ,,vreau să mă apuc de slăbit, dar renunț când nu văd rezultate”, ,,vreau să mă apuc de învățat, dar amân de fiecare dată procesul până în preajma testelor sau examenelor”. Cum se face că, deși ne dorim mult un lucru, nu-l putem realiza?

Unul dintre motive este că ne cramponăm de un obicei, de un ritual, de un program bine pus la punct care credem că ne va aduce cheia succesului. Dar acesta nu face decât să ne impună un anumit comportament, să ne interzică activitățile care ne produc plăcere și să ne micșoreze libertățile, iar noi ajungem să facem totul din obligație, nu din motivație.

Motivația nu vine niciodată din pesimista concluzie ,,nu sunt suficient de...”, ,,nu voi ajunge nimic dacă o țin tot așa”. Când frustrarea stă la baza deciziei de schimbare, atunci aceasta este o schimbare care te forțează, iar ulterior te copleșește sentimentul renunțării. Numai conștientizarea că totul este perfect în prezent și că tu îți poți determina viața îți poate oferi un start potrivit și pune baza unei schimbări sănătoase.

Trebuie să pornești de la un mare ,,de ce”, trebuie să petreci timp în meditație, introspecție, în cercetarea persoanelor de succes; trebuie să te gândești care sunt lucrurile care contează cu adevărat pentru tine și să faci din acestea niște priorități. Trebuie să te gândești la tine ca la eroul care poți deveni, iar din visurile tale mărețe să faci resurse de motivație.

FAZELE SCHIMBĂRII - CUM SE INSTAUREAZĂ SCHIMBAREA?

În anul 1977, profesorul de psihologie James Prochaska împreună cu colegii săi de la Universitatea din Rhode Island, a pus bazele unui model numit “stagiile schimbării comportamentale”. Acesta are 5 părți componente: Precontemplarea, Contemplarea, Pregătirea, Acțiunea și Menținerea.

1) În precontemplare nu te gândești deloc la schimbare, nu-ți dai seama că ai ceva de schimbat sau că există posibilitatea de a se schimba ceva. Din dorința de a rămâne autentic sau poate din superficialitate, eviți să te gândești la consecințele „drumului actual”. Pentru a trece la stagiul următor este necesar să te educi, să ceri feed-back din partea celorlalți în ceea ce privește comportamentul curent, să te lași inspirat de oameni de calitate și să te gândești la impactul pe care l-ar avea asupra persoanelor din jurul tău o ulterioară schimbare.

2) Contemplarea este stagiul în care ai realizat ca e ceva în neregulă și simți că e timpul pentru o schimbare. Acum e util sa-ți faci o listă pro/contra schimbării, să identifici ce ai putea câștiga și ce ai putea pierde, să fii sigur că beneficiile depășesc dezavantajele și să-ți pui niște întrebări sincere. Ce gen de persoană voi deveni dacă-mi schimb comportamentul? Este această schimbare importantă? Mai mult decât atât, este congruentă cu valorile mele? După ce ai conversat cu tine însuți, vizualizează atât rezultatul, cât și procesul necesar ca schimbarea să se înfăptuiască.

3) În pregătire tatonezi terenul. Începi să faci mai multă cercetare cu privire la pașii pe care trebuie să-i parcurgi pentru a-ți atinge obiectivul, îți concepi un plan de acțiune, le vorbești apropiaților despre decizia ta și urmărești cum poți obține un sprijin din partea acestora. Pentru a reuși să instaurezi și să menții schimbarea, angajamentul trebuie luat atât față de tine, cât și față de ceilalți.

4) Ești în acțiune în momentul în care se poate observa că ți se schimbă comportamentul în mod regulat. Ocolești persoanele sau situațiile „toxice” care îți sabotează schimbarea, cauți să porți conversații cu oameni de un nivel mai ridicat, îți construiești un sistem de recompense și te bați cu palma pe umăr când roadele muncii tale devin vizibile. Cauți permanent noi metode de a-ți îmbunătăți vechiul mod de gândire și maniera în care acționezi.

5) Menținerea este ultima și cea mai lungă etapă. Aici ai grijă să nu te abați de la traiectoria pe care ți-ai ales-o, ești atent să nu recidivezi, cultivând astfel consecvența și perseverența. Uneori, vechile obiceiuri pot reveni, de aceea e important să realizezi care sunt acele situații care te pot vulnerabiliza, să vorbești cu persoane care au trecut prin experiențe similare și care sunt în măsură să te îndrume, și să ai constant la îndemână activități care te-ar putea ajuta în caz că ești copleșit de efortul schimbării.

Schimbarea nu este un eveniment, după cum se poate observa. Ea reprezintă un întreg proces de practică intenționată, marcat de o serie de etape bine definite.

,,A îmbunătăți”, spunea Winston Churchill, ,,înseamnă a schimba; a fi perfect înseamnă a schimba mai des.”