Însă, mai mult decât orice, am pierdut linia subtilă de demarcație între cavaleria unui băiat și independența înverșunată a unei fete. Din cauza dorinței puternice a femeilor de a fi independente, unii bărbați s-au decis să ofere mai puțin, pierzându-se treptat din romantismul de altădată.
La ora de italiană, profesoara s-a oprit din citit și ne-a adresat o întrebare care avea legătură cu subietul unei cărți ce o lecturam oră de oră:
- Vouă ce vă lipsește cel mai mult când sunteți aici, departe de țara natală? Este vreo caracteristică, vreun obicei anume?
- Mie îmi lipsește cavaleria băieților. De multe ori deschid ușa pentru mine și aștept să iasă 2,3 băieți până să pot ieși și eu, fără ca măcar să îmi mulțumească; sau în autobuz nu dau întâietate femeilor mai în vârstă, ca să nu mai spun că se așează primii pe scaun - a răspuns Sara.
- Eu am crezut că fetele se simt ofensate dacă primesc un astfel de ajutor și că vor să fie independente, făcând totul de unele singure, a răspuns un coleg. Doar trăim într-un secol în care se vrea egalitate în toate aspectele.
O femeie mai puțin femeie lângă un bărbat prea bărbat?!
A accepta ajutorul unui bărbat nu face o femeie nicidecum mai puțin femeie, ci dimpotrivă. Faptul că ea acceptă ajutorul unui bărbat arată că apreciază atenția și grija lui, că bărbatul la brațul căruia ea merge o pune în valoare prin astfel de galanterii. O femeie inteligentă știe să prețuiască astfel de gesturi, să și le dorească chiar. Asta arată că bărbatul de lângă ea o iubește și este atent la micile detalii. Nu cred că vreo femeie ar fi împotriva acestor gesturi galante, simțindu-se jignită sau ofensată, pentru că ele nu au intenția de-a o face să pară inaptă, ci înconjurată de atenție și grijă.
<>Războiul sexelor
Modernismul a adus în societate, printre altele, o luptă atroce între cele două sexe. Femeile vor egalitate, în timp ce bărbații o interpretează ca fiind mofturi pentru superioritate. Femeile se consideră victime ale discriminării în timp ce bărbații le scuză incapacitățile prin simplul fapt că sunt femei.
Ambele tabere se îndreaptă spre o extremă sau alta și se simt rănite în orgoliul personal. Adevărul este că nu trebuie să fie o astfel de luptă dacă acceptăm faptul că suntem diferiți, dar egali. Femeia are calitățile ei, în timp ce bărbatul are atuurile lui. Societatea are nevoie de echilibrul ce survine din contribuțiile amândurora. Femeile și bărbații trebuie să lucreze unul pentru altul, nu unul împortiva celuilalt. Nu este un joc de rivalitate, ci unul de echilibru și compensație.
După ora de italiană, colegul meu s-a ridicat și s-a dus spre Sara, care încă își punea lucrurile înapoi în ghiozdan.
- Vrei să te ridici, te rog?
Toți îl priveam atent. El i-a tras scaunul ca ea să se poată ridica, apoi a luat haina de pe spătar și a ajutat-o să se îmbrace, nu pentru că ea nu ar fi putut să o facă singură, ci pentru că era un cavaler. Toți am început să aplaudăm acest gest, spulberând astfel unul dintre miturile legate de romantism și cavalerie. Societatea noastră are nevoie de multe ore de italiană de acest fel!
