Conform unui studiu despre starea poporului român, realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES), românii sunt îngrijorați, fataliști și nefericiți. Unul dintre efectele acestei realități este sentimentul constant de vinovăție căruia nu îi știm exact cauza: Nu ne străduim suficient de mult? Nu merităm să fim fericiți?
Aparent, resorturile interioare individuale sunt inexistente sau, cel mult, ineficiente pentru a depăși această stare generală regăsită în societatea românească. În plus, cele mai multe discursuri, materiale și publicații - motivaționale sau științifice - nu fac decât să alimenteze comportamentul compulsiv de a acționa mai mult și mai eficient, pentru a ne putea putea permite, într-un final, un moment de respiro - o stare de repaus în care, credem noi, fericirea va locul grijilor.
Realitatea ne impune să începem să privim dincolo de propunerea unor soluții rapide pentru succes și fericire, verificând premisele existente în mentalitatea actuală: Este fericirea menită să fie o experiență izolată, rezervată doar pentru finalul unei perioade în care am depus eforturi intense? Este posibil ca acest moment de respiro să fie experimentat ca o stare continuă, chiar și în absența realizărilor și performanțelor extraordinare?
Există o întreagă industrie dedicată creșterii productivității, pornind de la premisa că munca este pârghia principală pentru atingerea succesului și, implicit, a fericirii. Deși această industrie poate oferi idei și sfaturi utile, mulți au exagerat valoarea muncii și au eșuat să recunoască rolul repausului ca mijloc pentru a experimenta fericirea și nu ca recompensă pentru muncă.
Așadar, repausul nu înseamnă vacanță, lenevie, odihnă fizică sau pauză de la muncă. Mai degrabă, el este o deschidere către contemplare asupra adevărurilor profunde ale vieții și a valorii virtuților, precum compasiunea sau integritatea. Repausul presupune un calm interior. În cuvintele lui Josef Pieper, repausul este „o atitudine mentală și spirituală, o tăcere interioară care ne permite să vedem realitatea.”
În prezent, există o nevoie acută de a acorda sănătății sufletului importanța cuvenită și a înțelege ceea ce afirma Jaggi Vasudev: „Spiritualitatea nu este o dizabilitate, ci o împuternicire fenomenală a vieții.” Experimentând adevăratul moment de respiro, nu vom face altceva decât să ne afirmăm umanitatea în întregul ei.
