Probabil cele mai frumoase amintiri din copilăria mea sunt cele legate de mare. De cele mai multe ori, anunțul unei vacanțe la mare venea intempestiv. Tata verifica starea tehnică a mașinii, roțile de cele mai multe ori, și, în timp ce eu îl asistam curioasă, numai auzeam, „Hai, du-te să-ți faci bagajul că mâine dimineață plecăm la mare!”

 De atâta entuziasm nici nu puteam să dorm noaptea dinainte plecării. După drumul obositor, însoțit de un rău de mașină care nu se manifesta deloc frumos, primele peisaje cu marea mi se păreau feerice. Știu că parcurgeam zona Eforie și, cum mergeam pe șosea, aveam impresia că drumul este sub nivelul mării. Licăririle acelea de albastru percutant mă însoțeau apoi tot anul, și mai ales în momentele în care încercam să recreez toată scena în grădina din curtea casei cu o umbrelă de soare, scaun de camping, nisip și un lighean albastru plin cu apă.

Pe de altă parte, în ceea ce mă privește, se ivește și un mic paradox. Iubesc marea, dar nu îmi place să fac plajă, așa cum nu-mi place prea mult nici să mă bălăcesc în apa, de cele mai multe ori, prea rece pentru confortul meu termic. Așadar… ce mai rămâne? Poate aerosolii sau briza mării care zice-se că ar vindeca bronșite, amigdalite, crește imunitatea și alte asemenea? Nici trezitul cu noaptea-n cap pentru a inhala briza sărată nu-mi aduce amintiri prea fericite.

Ei bine, pentru mine, imensitatea și vastitatea mării îmi dă un fenomenal simțământ de libertate. Lumea din jurul meu se condensează și rămân doar eu și întinsul de albastru din fața mea. Parcă mintea mi se golește de toate gândurile alandala, până și propria-mi voce devine cumva străină și nu aud decât sunetul valurilor. De foarte multe ori, stând pe țărmurile stâncoase ale insulelor grecești, mă gândeam că de aici provenea inspirația poetică a grecilor (aici includ și filozofia). Cu atâta frumusețe în jur, nici nu e de mirare că devii și tu creativ. Și mare adevăr am spus, fără să știu că, de fapt, cam așa se întâmplă.

Din ce în ce mai multe studii științifice atestă că, într-adevăr, marea și oceanul chiar au efecte semnificative asupra creierului nostru. Nu degeaba mergem în concediu la mare fără să stăm prea mult pe gânduri. Înainte de a trece direct la beneficiile cu pricina, trebuie spus din capul locului că, pentru a ne bucura de ceea ce are marea să ne ofere, trebuie să avem spațiu și liniște. Cu alte cuvinte, dacă suntem înghesuiți pe o plajă plină de mucuri de țigări, prosop lângă prosop și cu o muzică asurzitoare, ei bine, din păcate ne alegem doar cu bălăceala. Și cu bronzul, în cazul celor care iubesc scăldatul în razele soarelui.

Care sunt beneficiile apei asupra noastră?

1. Relaxarea creierului

Culoarea mării, alături de frecvențele auditive ale valurilor induc o stare de relaxare a creierului, încetinind activitatea cognitivă printr-o cufundare într-o stare asemănătoare cu hipnoza. Vorbim de acel moment când nu te mai gândești la nimic, ci doar privești marea. Relaxarea ultimă. Fără griji, fără stres.

 De asemenea, se pare că și bătăile inimii, precum și respirația, devin mai lente. Apoi, frecvența valurilor stimulează producerea undelor Alfa (responsabile pentru mintea limpede și creativitate)

2. Favorizează meditația

Un creier odihnit este și un creier capabil de meditație profundă.

3. Stimulează creativitatea

4. Îmbunătățește performanțele cognitive

Studiile au demonstrat că ionii negativi care se găsesc în mare ajută la producerea serotoninei în creier, și astfel devenim mai fericiți și mai performanți[1].

În concluzie, nu ezita să-ți programezi vacanța de vară la mare! Poți reveni acasă cu mult mai multe beneficii decât cu un bronz frumos! Dar, nu uita, mergi undeva unde chiar te poți bucura de ceea ce îți poate oferi marea.

BIBLIOGRAFIE

https://www.nbcnews.com/better/health/what-beach-does-your-brain-ncna787231

https://saltwaterfit.com/how-the-ocean-boosts-your-brain/

http://archive.onearth.org/article/this-is-your-brain-on-the-ocean

https://psychology-spot.com/how-does-the-sea-affects-our-lives/