Fiecare zi din viața noastră este o minune! O minune desăvârșită ce vine din partea lui Dumnezeu. Se întâmplă însă uneori să fim atât de covârșiți de propria tristețe și propriile nemulțumiri interioare, încât uităm să privim în jurul nostru la minunile reale care se întâmplă. De ce oare?

Pentru că noi așteptăm ca prezența și minunile lui Dumnezeu să se manifeste într-un mod spectaculos, care să iasă din normele obișnuitului, care să uluiască pe oricine. Dumnezeu însă își ascunde minunle în lucrurile mărunte, pe care uneori uităm să le admirăm. Prea adesea uităm să le admirăm!

Când eram la facultate în Germania mi se întâmpla să trec zilnic pe o alee unde se aflau zeci de trandafiri înfloriți. Îi vedeam zilnic, fără să-i observ totuși. Mă obișnuisem cu prezența lor decorativă, încât ajunsesem să o ignor. Eram prea preocupată cu gândurile mele pentru a avea timp să admir câteva flori înșirate de-a lungul potecii. Apoi a venit iarna, și odată cu ea frigul, ploile și ninsoarea. Cu toate acestea trandafirii continuau să înflorească, și parcă pentru prima dată am remarcat această minune ascunsă printre zidurile gri cu un nou entuziasm. Ei erau dovada vie că Dumnezeu continua să le poarte de grijă, să îi țină în viață. Această minune pe care El o face pentru natură, o crează cu atât mai mult în viața noastră, care suntem mai presus decât o grădină întreagă de trandafiri. Prin furtunile și intemperiile vieții, El ne promite prezența Lui, binecuvântarea Lui, protecția Lui.

Planul Lui pentru noi a fost și încă este fericirea! Planul Lui pentru noi a fost viața trăită în perfecțiune, și nu aș putea descrie nicicând mai frumos aceste gânduri, decât prin intermediul unui citate scris de Paulo Coelho: „Facem parte din visul Lui, și El vrea să fie un vis fericit. Astfel, dacă admitem că Dumnezeu ne-a creat pentru fericire, trebuie să admitem că tot ce ne conduce spre tristețe și eșec reprezintă vina noastră.ˮ

Dacă planul Lui pentru noi este fericirea, tot ceea ce facem ca să ne îndepărtăm de acest plan este vina noastră, și în astfel de circumstanțe intervin tristețea, suferința, boala, necazul și deznădejdea. Am întâlnit adesea oameni nefericiți care îl acuză pe Dumnezeu pentru tristețea lor. Vina însă ne aparține. Ne înbolnăvim pentru că lucrăm prea mult, mâncăm nesănătos, suntem prea stresați, ignorăm importanța unei vieți sociale, nu investim în simplitatea vieții.

Cu toate acestea, chiar și atunci când aceste întristări trecătoare ne cuprind, El lucrează în mod minunat în inima fiecărei persoane în parte, schimbând-o. Suferința este cea care uneori ne înnobilează caracterul, ne face să ne acceptăm greșeala și să ne întoarcem neputincioși la Creatorul care poate odată în plus să ne răscumpere.  Momentele noastre de suferință lucrează la inima și caracterul nostru cele mai frumoase minuni, nu prin întâmplările pe care le experimentăm, ci prin persoana care devenim. El ne-a promis următoarele: „Știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde.ˮ

Viitorul nostru, ca și ziua de astăzi îi aparțin Lui. Pentru ziua de mâine El a pregătit fericire pentru tine. Ești gata să o primești, ești gata să o vezi în jurul tău?