Mi s-a întâmplat uneori să trec pe lângă unii oameni fără să-i observ. Poate că uneori mi-am pus şi cortul lângă ei. Sau poate că am stat la aceeaşi masă. Şi mi-a părut rău…

Mi s-a întâmplat uneori să descopăr în spatele unor texte de blog, al unei pizza cu puţin gust de cenuşă, coaptă la foc de tabără, al unor discuţii care începeau într-un timp cu “ai mâncat…?”, al unor planuri de tabere…oameni de la care am învăţat şi încă mai învăţ sensuri noi ale cuvântului prietenie.

Prieteni nu sunt cei care sunt întotdeauna de acord în toate, dar au puterea să-şi zâmbească şi să meargă mai departe în ciuda diferenţelor.

Prieteni nu sunt cei care  pun în evidenţa doar calităţile, ci te ajută să-ţi descoperi şi defectele şi îţi pot da o mână de ajutor în îndreptarea lor.

Prietenii nu sunt acolo doar ca să îţi dea dreptate la nesfârşit şi să vină cu cutia de şerveţele. Ci după ce ai terminat tu de bocit, vin cu soluţii dintre cele mai practice.

Prietenii se mai pot certa sănătos între ei uneori, chiar şi pe teme dintre cele mai abstracte, pentru ca apoi să se amuze împreună de ceea ce a fost.

Prieteni sunt cei care sunt gata să ofere fără a cere nimic în schimba, pentru că de asta sunt prietenii.

Prieteni sunt cei care au întotdeauna idei creative în materie de ajutor inclusiv să-ţi deseneze pe mess intrarea pentru ziua explo sau să o filmeze cu grupa lui pentru tine.

Prieteni sunt cei care urcă cu tine şi se bucură când ai ajuns în vârf. Ca să îţi pun cravata de ghid la gât.

Prietenii pot tăcea un timp pentru ca apoi să continue discuţia din acelaşi punct. Ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Prietenii sunt cei care blochează mereu drumul atunci când îţi vine să laşi totul baltă şi să fugi. Sau îţi pregătesc un loc în care să îţi tragi sufletul.
Friends are friends forever!

Un articol scris de: Cristina Neagu