Fiecare dintre noi se confruntă, la un moment dat, cu un impas emoțional puternic. Fie că este vorba de un insucces profesional, de pierderea unei relații, de divorțul părinților sau decesul unei persoane dragi, fiecare experimentăm suferința umană, care ne face vulnerabili, moment în care avem cea mai mare nevoie de sprijinul divin.

Urme pe nisip

Îmi amintesc de povestea unui om care după ce și-a trăit viața pe Pământ, și-a văzut povestea existenței lui imprimată pe nisip. Uitându-se cu atenție a observat că în momentele cele mai dificile prin care a trecut, pe nisip era o singură pereche de pași. Confuz și dezamăgit, l-a întrebat pe Isus de ce nu a fost alături de el când a avut cea mai mare nevoie, când era deznădăjduit și trist?

* * * * *

Probabil că aceeași întrebare și-au pus-o și Marta și Maria în timp ce stăteau la căpătâiul fratelui lor bolnav. Marta îi ștergea fruntea asudată în timp ce Maria se ruga pentru însănătoșirea lui. Deși devotate să-l îngrijească, starea lui s-a agravat și i-au trimis un scurt mesaj lui Isus spunând: „Doamne, iată că acela pe care îl iubești este bolnav.ˮ (Evanghelia după Ioan 11:3) Cu toate acestea Mântuitorul nu s-a grăbit să vină să îl vindece, ci a mai zăbovit încă 2 zile în locul în care era.

Nu era nevoie să primească vreo înștiințare despre decesul lui. Isus știa deja că Lazăr murise, căci a spus: „Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar Mă duc să-l trezesc din somn.ˮ (Evanghelia după Ioan 11:11)

Minune dincolo de durere

Oare de ce a întârziat Isus atât de mult înainte să răspundă chemării? Nu își dorea El ca Lazăr să fie sănătos și în viață? Oh, desigur că îl iubea, dar minunea aceasta nu avea să fie doar pentru Lazăr și surorile lui, ci pentru întregul popor care încă se îndoia de puterea Lui. Prin această minune, El avea să își descopere puterea și măreția tuturor acelora care erau încă în îndoială.

Cea mai frumoasă parte a acestei povești vine, însă, în versetul 35 (cel mai scurt verset din Biblie) care spune: „Isus plângea.ˮ După patru zile de la înmormântarea lui Lazăr, Isus se află alături de Marta și Maria și plânge împreună cu ele, le împărtășește suferința, cerându-le să Îi arate locul unde fratele lor este înmormântat. Cu toate că știa că durerea avea să devină bucurie, că moartea avea să fie biruită de viață, Isus plângea alături de cele două femei pentru că le vedea suferința, pentru că era plin de compasiune și înțelegere, pentru că Isus le iubea, le împărtășea tristețea, pentru că durerea lor era durerea Lui.

Isus încă plânge

Isus încă plânge alături de tine când tu te confrunți cu probleme, El îți știe suferința mai bine decât oricine și îți oferă compasiunea Lui plină de iubire. Durerea este prezentă inevitabil în viețile noastre, dar mai puternică decât opresiunea ei este mângâierea venită din partea lui Isus. Dacă noi oamenii, care suntem incontestabil răi, putem oferi alinare, cu atât mai mult o poate oferi Dumnezeu care ne-a creat. Cel mai frumos lucru este însă că El a găsit deja o soluție problemelor și suferinței tale.

* * * * *
Întrebarea omului care și-a văzut urmele de pași pe nisip nu a rămas fără răspuns. Privind-l în ochi plin de blândețe, Isus ia- răspuns: „În momentele cele mai grele, când erai deznădăjduit și abătut, când te zbăteai în mrejele dezolării, EU te-am purtat pe brațe.ˮ