Ți s-a întâmplat vreodată să acorzi foarte mult timp de învățare pentru un anumit subiect, însă informația părea că pur și simplu nu voia să fie procesată? Deveneai chiar frustrat și începeai să te gândești dacă nu cumva ai o problemă. Dar te-ai gândit vreodată că nu tu ești problema ci că modul în care înveți este greșit?

Cercetătorii au descoperit faptul că există mai multe stiluri de învățare − modul particular în care noi percepem informaţia și o prelucrăm. Este foarte important să știm care este stilul de învățare care ni se potrivește fiindcă acest lucru va face posibilă utilizarea optimă a oportunităților de învățare.

În funcție de palierul pe care se plasează, au apărut mai multe clasificări ale acestor metode de învățare. La nivelul palierului perceptiv, Fleming şi Mills se centrează pe modalităţile senzoriale prin care informația este percepută. Astfel, ei identifică trei stiluri de învățare:

1. Vizual – persoanele care preferă să observe fotografii, grafice, diagrame, scheme etc. Obţin cele mai bune rezultate în realizarea unei sarcini atunci când au citit instrucţiunile sau când au văzut pe altcineva realizând sarcina respectivă.

2. Auditiv – persoanele preferă să asculte informaţia prezentată în cuvinte. Cele mai bune rezultate le obţin atunci când sarcina le este explicată prin viu grai.

3. Kinestezic – persoanele preferă experienţa fizică. Sarcinile sunt îndeplinite cu succes dacă pot să experimenteze și să înveţe pe măsură ce acţionează.

Pe palierul procesării informaţiei, clasificările sunt mai diverse. David Kolb propune o tipologie a trăsăturilor individuale în învăţare care porneşte de la premisa că procesarea informaţiei este influenţată de experienţa pe care o acumulăm sau o deţinem la un moment dat. El identifică patru tipologii:

1. Reflexivul/Divergentul – este foarte precaut, îi place să observe, să analizeze, să evalueze situația; refuză presiunea timpului; ca metode de învățare preferă auto-analiza, discuțiile în grupuri mici, chestionarele, observarea, feed-back-ul, interviul.

2. Teoreticul/Asimilatorul – analizează problemele în manieră logică, pas cu pas; refuză situațiile ambigue sau cele în care sunt exprimate emoții; ca metode de învățare preferă modele, statistici, aplicarea teoriilor.

3. Programaticul/Convergentul – este cel care decide și pune în practică și cel căruia îi plac provocările și rezolvarea de probleme; preferă să îi fie prezentat un model pe care să-l poată prelua și refuză să acționeze atunci când nu vede niciun beneficiu; ca metode de învățare preferă studiul de caz, rezolvarea de probleme, discuțiile, aplicarea celor învățate.

4. Activul/Acomodatorul – este deschis către experiențe noi, concrete; preferă ca mai întâi să acționeze și apoi să analizeze; refuză precauția și rutina; ca metode de învățare preferă brainstormingul, dezbaterea, rezolvarea de probleme.

După cum ne-am dat seama, un element foarte important în creșterea performanțelor academice este stilul de învățare. Gândește-te la momentele în care ai dat randament și la factorii care te-au ajutat să atingi acea performanță. Experimentează cât mai multe metode pentru a-ți găsi stilul care funcționează cel mai bine în cazul tău.