Câți dintre noi nu trecem nepăsători pe lângă oamenii străzii, care par mereu să ceară și nu oferă nimic în schimb? Societatea s-a obișnuit să îi ignore, ba mai mult, să îi învinovățească pentru situația în care se află. Unii îi consideră o pată neagră pe obrazul civilizației moderne, comentând la adresa instituțiilor, sau mai bine zis a lipsei de instituții, care se ocupă de integrarea lor în societate. În ciuda tuturor acestor lucruri, singurul aspect care ne diferențiază este poziția socială, de care ei nu par a face mare caz.

La începutul lunii septembrie a avut o loc un eveniment ieșit din comun, ce a pus într-o lumină diferită caracterul oamenilor străzii. Un cerșetor aflat în vecinătatea catedralei Sao Paolo, din Brazilia, era spectatorul unei scene de groază, în care o femeie fusese luată ostatică pe treptele bisericii de către un bărbat înarmat. Cei doi se aflaseră timp de 20 de minute în incinta bisericii, rugându-se. Potrivit presupunerilor poliției braziliene, când femeia a ieșit, bărbatul a urmat-o și a încercat să o jefuiască. Opunând rezistență, atacatorul apelează la violență, bruscând-o și îmbrâncind-o pe treptele catedralei.

Într-un final, el reușește să o imobilizeze la pământ și o amenință cu arma. În tot acest timp, un număr mare de spectatori se adună în fața bisericii, poliția făcându-și și ea apariția în urma apelurilor disperate ale credincioșilor din biserică și ale martorilor oculari. Printre oamenii din mulțime care privesc îngroziți scena se află și Francisco Erasmo Rodrigues de Lima, un om al străzii în vârstă de 61 de ani.

Poliția încearcă fără succes să negocieze cu atacatorul, neputându-se apropia de el sau de victimă. Însă, într-un moment de neatenție al polițiștilor care păzeau mulțimea și zona împrejmuită, Francisco urcă scările bisericii și îl împinge pe bărbatul înarmat cât poate de departe de femeia țintuită la pământ. Încearcă și reușește să îi atragă atenția de la ea suficient de mult timp ca victima să fugă în direcția polițiștilor și să scape nevătămată.

Chiar când se părea că momentul culminant al conflictului trecuse, atacatorul își iese și mai mult din fire și își descarcă arma în pieptul lui Francisco. Cu ultimele puteri, omul străzii îl împinge pe bărbat pe scări, spre polițiști, unde aceștia reușesc să îl împuște în picior și să îl imobilizeze. Pentru a se asigura că atacatorul nu scapă, poliția mai trage câteva focuri de armă, timp în care Franciso se sprijină de peretele bisericii și cade fără viață la pământ. Situația tensionată se sfârșește în momentul în care polițiștii îl declară mort pe atacator, constatând cu tristețe că Francisco își dăduse viața pentru femeia nevinovată atacată de bărbat.

Atât reacția oamenilor de la fața locului cât și cea a comunității virtuale a fost una neașteptat de frumoasă și plină de apreciere la adresa lui Francisco, pe care l-au ridicat la rangul de erou. Dar sunt oare necesare asemenea fapte de eroism și sacrificiu pentru a fi sensibilizați de semenii nostri fără adăpost? Nu sunt ei oare oameni în egală măsură cu restul populației? Merită reflectat asupra tuturor acestor întrebări și aspecte, în speranța că societatea poate deveni un loc mai bun pentru fiecare, fără excepție.