Cred că nu am auzit cuvinte mai mângâietoare decât: “Îmi place cum ești!”, iar acestea nu se refereau la fizic, ci la modul de a privi lucrurile, la comportament, la atmosfera pe care o cream în jur. În același timp, nu am auzit cuvinte mai derutante ca “Fii tu însăți”, când, în inima mea și în gândurile mele, eram complet confuză, fără niciun reper. Pe de altă parte, nu e nimic mai dureros decât să auzi cuvintele: “Mă scoți din sărite așa cum ești”, când tu știi cum ai luptat pentru a ajunge într-un anumit punct al dezvoltării, dar nimeni nu vede asta, ci toți te compară cu alții sau cu ceea ce și-ar dori de la tine pentru a le fi lor bine.
Imaginează-ți ce fericit e un adolescent care e condus doar de hormoni și de sentimente când aude: “Fii tu însuți!”. Asta-l salvează de la a se controla și de la a gândi lucrurile în profunzime; iar în majoritatea situațiilor deciziile pe care le va lua, fiind el însuși, îl vor duce la o nereușită.
Și eu am zis de multe ori: Asta-s eu, chiar de nu-ți place, alta mama nu mai face!

Rezultatul?
Oamenii au plecat de lângă mine, pentru că eram nesuferită, nu pentru că erau ei pretențioși. Eu însămi nu m-am mai putut suferi cu defectul respectiv și m-am străduit să mă schimb. (după multă suferință și mulți oameni răniți sau pierduți!)

Așadar, ce NU înseamnă să fii tu?

1. Să te porți așa cum ești și prin asta să îi jignești pe oameni. Analizează-ți comportamentul – dacă vezi că cei din jur sunt sensibili fără temei, e treaba lor, dar s-ar putea ca ei să fie foarte răbdători, iar tu să întreci orice limită! Dacă tu rănești oamenii prin modul în care-i abordezi, dacă tu ești tăios cu ceilalți, nu ei sunt vinovați, ci faptul că nu ai fost expus la o astfel de situație, așa că trebuie să înveți cum să faci față unor noi situații, adică să te șlefuiești. Asta nu înseamnă să îți anulezi personalitatea, ci să o faci accesibilă celor lângă care trăiești!

2. Că ești bine, oricum ai fi. Nu, nu ești bine oricum ai fi, dacă ai sechele din copilărie, dacă nu ai citit codul bunelor maniere, dacă nu ești politicos, dacă nu ai învățat regulile de bază dintr-o comunitate în care evoluezi, dacă nu te străduiești să interiorizezi atitudini care țin de cultura pozitivă a acelor locuri pe unde ai ajuns. Dacă acestea sunt amănuntele pentru care ți se spune: ești bine oricum ai fi, să știi că cei ce glăsuiesc sunt absolut nepotriviți pentru a-ți fi alături, dacă vrei să ajungi departe. Dacă vrei să
rămâi în urmă, bucură-te că te lasă în nepricepere, că te încurajează în indiferență! Dar dacă vrei să te dezvolți, fugi cât mai repede de acești indivizi! Caută să rezolvi emoțiile pe care nu ți le înțelegi și le verși pe alții, caută să găsești o cale de rezolvare a conflictelor chiar și cu cei nesuferiți, caută un mod de a te face plăcut fără să treci de principiile și valorile tale, bucurându-i pe ceilalți chiar și prin simpla ta apariție.

3. Nu te schimba, orice ar fi, adică rămâi așa; nu învăța și nu adapta nimic. E drept că ne place mai mult să stăm degeaba decât să muncim, că ne place să câștigăm bani mulți făcând lucruri simple, decât să intrăm într-un proces complex de activități. Dar această idee este echivalentă cu a crede că poți să fii încântător, dacă te îmbraci după ultima modă, dar nu te speli pe dinți; că poți să impresionezi juriul unui concurs de frumusețe dacă nu-ți aranjezi părul după ce te-a ciufulit furtuna sau dacă te înfățișezi cu haine care nu se asortează, doar pentru că acestea sunt aparențe și nu contează.

Cu alte cuvinte “să fii tu însuți” nu înseamnă să rămâi vulgar, necioplit, lipsit de acomodare cu timpul tău, ci a fi tu cel unic, original, creativ, înseamnă că slăbiciunile tale nu afectează pe nimeni sau sunt cunoscute doar de cei care te vor accepta cu ele, iar dorințele tale nu rănesc emoțional sau fizic pe cei care-ți stau alături.

Și atunci ce înseamnă să fii tu însuți?
1. Să-ți pui în evidență trăsăturile unice.
2. Să se vadă caracteristicile tale datorate vieții prin care ai trecut, culturii în care ai crescut (și care sunt demne de a fi purtate mai departe!) și culturilor prin care ai ajuns.
3. Folosirea talentelor tale pentru a-ți câștiga pâinea, dar și pentru a-i ajuta pe cei din jur.

Învățați-i (sau rugați-i) pe cei din jur să vă spună, în loc de “fii tu însuți!”:
1. Mulțumesc pentru că ești alături de mine
2. Sunt recunoscător că am pe cineva ca tine
3. Mă completezi
4. Sunt unele lucruri pe care nu le pot înțelege la tine, dar îmi dau seama că fac parte din tine și mă străduiesc să le accept
5. Este ceva în comportamentul tău care contravine dorințelor și așteptărilor mele. E vorba despre … Ce facem cu lucrul acesta?
6. Te iubesc așa cum ești și voi rămâne cu tine, indiferent cât te străduiești să nu-mi placi cu chestia asta (slăbiciunea ta, defectul tău)

Pe de altă parte, ce înseamnă “mă scoți din sărite așa cum ești”?

1. Eu am un ideal și tu nu semeni cu el.
2. Ceea ce ești tu este nedesăvârșit, iar eu caut perfecțiunea.
3. Ai o influență negativă asupra mea, deci ești nesuferit/ă.
4. Și dacă aș fi singurul pe care îl enervezi cu stilul tău sau simpla ta prezență, ar trebui să faci ceva pentru a te schimba pentru că ceea ce-mi place mie contează, nu ceea ce crezi tu că e bine!

Diferența nu e mare între “fii tu însuți” când ești absolut neputincios și n-ai habar ce să faci mai departe și “mă scoți din sărite așa cum ești” când ai o personalitate puternică minunată, care nu convine celor slabi. Important este să te cunoști atât de bine încât să nu accepți să ți se știrbească originalitatea, să-ți aperi și să-ți păstrezi personalitatea.