Trăiești la maximul potențialului tău? Ești mulțumit de ceea ce înseamnă viața ta actuală? Te trezești în fiecare dimineață să începi o nouă zi la locul tău de muncă având zâmbetul pe buze și abia așteptând să începi să lucrezi? Vii seara mulțumit că s-a mai scurs o zi din viața ta făcând ceea ce te face să simți că trăiești cu adevărat? Sau fiecare zi este doar o alta în care abia îți târșâi picioarele până la baie pentru a-ți arunca apă rece pe față, prea obosit și sictirit de munca pe care o faci doar pentru a putea supraviețui? Întrebarea pe care mi-am pus-o de cele mai multe ori este de ce foarte mulți dintre noi nu trăim viața pe care ne-am dori-o?

Psihologii spun că în viața fiecăruia dintre noi există frici care ne opresc. Ne opresc să trăim viața pe care ne-am dori să o trăim. Ne opresc să atingem acele cote maxime pe care ni le dorim în viața noastră. Dintre toate fricile pe care le avem este șocant că doar 5% sunt reale. 95% dintre ele sunt frici imaginare, inexistente, frici care sunt doar scenarii și proiecții ale minții noastre. Cu toate acestea ele sunt principalul motiv pentru care nu luăm anumite decizii. Decizii care ar putea să ne schimbe total modul în care ne raportăm la viață și la felul în care o trăim. Ne trezim prinși într-un cerc al monotoniei, simțindu-ne neputincioși în fața schimbării. De ce?

Pentru că suntem speriați!

Speriați de grămada de condiționări psihologice, culturale și ale mediului social. Ne petrecem marea parte a timpului nostru întrebându-ne și preocupându-ne de ceea ce cred alții despre noi. Ne construim existența în jurul „normelor” puse de alții asupra noastră, în loc să ne construim existența pe ceea ce ne dorim noi cu adevărat, pe ceea ce ne face să ne simțim că trăim liber, fericiți și, cu adevărat, împliniți.

Sunt trei frici majore pe care toți le-am simțit într-un moment decisiv.

Frica de necunoscut ne determină de multe ori să alegem să rămânem pe „drumurile” cunoscute, pe ceea ce ne face să ne simțim în siguranță și unde riscurile sunt minime sau inexistente. Este o teamă greu de descris, deoarece este un obstacol mental. De fiecare dată când întâlnim o situație nefamiliară, această teamă se manifestă și ne împiedică să luăm decizile corecte. Ne face să fugim de o anumită situație, care, de fapt, ar fi putut deveni o ocazie uriașă. Ea poate intra în viețile noastre printr-o mulțime de căi. În timp ce unii se îngrijorează pentru noul loc de muncă, noua relație, alții sunt stresați de greutate, discursul în public, acceptarea din partea colegilor și lista poate continua.

Putem depăși acest sentiment de frică față de ceea ce ne-ar putea aștepta la celălalt capăt al tunelului prin introducerea unor schimbări minore, dar dese, în stilul nostru de viață. Modul prin care putem scăpa de diferitele noastre temeri este confruntarea lor, nu ignorarea.

Frica de a fi etichetat „un eșec” este una dintre cele mai mari frici pe care un om le experimentează de-a lungul vieții. Chiar dacă se spune că eșecurile repetate sunt calea către succes, niciun om care are succes într-un domeniu nu își dorește să mai îndure eșecuri și în altul. Adevărul este că, chiar și atunci când atingem succesul, ne e teamă ca nu cumva să-l pierdem și să ne întoarcem de unde am plecat.

Eșecul este mult mai ușor de acceptat atunci când nu este strâns legat de ceva în care am fost profund implicați. Dar este mult mai înspăimântător atunci când ești pe deplin conștient că ai ratat să aduci la îndeplinire ceva pe care l-ai făcut cu toată puterea și determinarea ta.

Frica de eșec ne imobilizează, determinându-ne să nu facem nimic și să ne opunem să mergem mai departe. Cu toate acestea, fiecare om are parte de înfrângeri. Însă depinde de noi cum privim toate aceste înfrângeri. Le putem considera „sfârșitul lumii” sau le putem privi ca pe ocazii de a învăța o lecție de viață. Înfrângerile ne pot opri doar dacă noi le permitem asta.

Frica de a rămâne fără bani se încadrează în fricile majore, indiferent dacă ai un trai modest sau unul îndestulător. Pentru că banii contează. Iar mulți dintre noi ne petrecem o viață întreagă strângând bani. Teama asta poate fi o frică reală, bazată pe necesități, sau una imaginară, bazată pe un stil de viață cu care ne-am obișnuit și o mică schimbare ne-ar putea da tabieturile peste cap. Pentru o mamă singură, frica această se manifestă prin îngrijorările zilnice legate de hrana și îmbrăcămintea copiilor. Pe de altă parte, frica de a nu-ți mai putea cumpăra geanta sau pantofii pe care i-ai ochit acum puțin timp în urmă, este tot o temere, dar bazată pe ceva ce nu e urgentă necesitate.

Care este, totuși, modul prin care putem trăi o viață mai liberă, experimentând mai puține temeri?

Înțelegerea cauzei de unde provine frica respectivă este primul pas în această direcție. Pentru că frica este un instinct uman. Fiecare frică provine dintr-un moment sau o situație din trecut. Analizarea momentului care îți vine în memorie atunci când te confrunți cu temerea este perfectă pentru a înțelege care sunt rădăcinile fricii respective, iar combaterea ei va deveni mult mai ușoară.

Este un risc real? Cele mai multe temeri ale noastre sunt doar un rezultat al minții noastre. De multe ori, noi le supraevaluăm, făcând din multe lucruri minore, un munte. Frica se bazează pe factori care sunt în afara sferei noastre de control. A realiza cât la sută din frica noastră este reală și cât nu, ne ajută enorm să depășim un moment de panică.

Nu este ușor să ne ținem sub control fricile, pentru că ele apar în momentele în care suntem cei mai vulnerabili și cel mai puțin pregătiți să le înfruntăm, dar o încercare repetată de a depăși fricile în lucrurile minore de zi cu zi, ne va ajuta să trecem peste aceste frici, când vor apărea în momentele cheie, care pot reprezenta situații de cotitură în viață.

În final nu uitați că viața începe acolo unde fricile se sfârșesc.