Moto: “Unul dintre marile secrete ale succesului este să te hotărăşti ce îţi place cel mai mult să faci şi apoi să găseşti o modalitate de a-ţi câştiga existenţa din acel lucru. Mulţi oameni abordează procesul în ordine inversă. Ei fac ce simt că trebuie să facă în scopul de a obţine timpul şi banii necesari pentru a realiza ce-şi doresc cu adevărat.” – Napoleon Hill

Ne place sau nu, trăim într-o societate în care banul are un cuvânt extrem de important de spus. Cum, necum, de unde, de neunde, s-a ajuns ca totul să graviteze în jurul acestui ochi al… ştiţi voi. (Oare care o fi al doilea ochi?). Aşa se face că suntem în prag de situaţie critică! Oamenii muncesc din ce în ce mai mult şi, astfel, îşi neglijează familiile şi pe cei dragi. Tinerii, atunci când se gândesc la a-şi face un viitor, ţin cont mai ales de cât de bine se câştigă. Şi nu e greu să ne dăm seama unde conduc situaţiile de mai sus, dar şi altele de acest fel. Peste timp, ne lovim de relaţii distruse, familii destrămate, frustrare şi neîmplinire în carieră, nefericire şi regrete.

Îmi place mult citatul ales ca moto al acestui articol; îmi place nu atât pentru ce spune, cât pentru ceea ce nu spune! Ascunde, în spatele cuvintelor simplu şi inteligent aşezate, soluţia pentru multe din neplăcerile vieţii. E trist, dar adevărat, că ne-am învăţat să privim la multe dintre persoanele din media şi să ne dorim averea, faima sau strălucirea lor. Uităm că acele lucruri poate nu sunt ceea ce ne-ar aduce nouă împlinire; credem şi gândim astfel când, în realitate, lucrurile pot sta altfel. Tocmai aici intervin ironia şi sarcasmul vieţii! Cu ani în urmă, oamenii se preocupau mai mult de suflet şi mai puţin de altele. Deşi nu trăiau în era high-tech, nu aveau internet, maşină sau smartphone, fericirea lor era mai deplină, mai consistentă. Lucrurile gravitau pe cu totul alte orbite atunci.

Dar, întorcându-mă la ideea de plăcere, se ridică întrebarea: De ce nu fac oamenii ceea ce le place? Odată cu această întrebare apar şi câteva posibile răspunsuri: 1. Nu ştiu ce anume le place; 2. Banii sunt mult prea importanţi pentru ei; 3. Le este frică să calce pe un drum puţin umblat. Într-adevăr, mă îndoiesc de faptul că cele 3 răspunsuri sunt şi singurele posibile. Pentru că pe acestea le-am descoperit eu, despre ele o să şi vorbesc puţin. Cu ultimele două, lucrurile par mai clare; îmi vin în minte o mulţime de citate cu care aş putea umple capetele multora, dar fără rezultate notabile, desigur. Cu toţii ştim că “banii nu aduc fericirea”, mulţi au auzit de “fă ceea ce iţi place şi nu va trebui să munceşti nici măcar o zi” şi altele de genul acesta. Dar în sufletele puţinor oameni aceste cuvinte îşi găsesc rezonanţă. Probabil că până ce omul nu se arde, până nu simte durerea pe pielea lui, nu învaţă să sufle şi în iaurt. Iar ca un ultim gând pentru cei din ultima categorie, o idee înţeleaptă a lui John Maxwell: “E oare schimbarea riscantă? Probabil că da. Dar cu care ai prefera să trăieşti, cu durerea riscului sau cu durerea regretului?” Se spune că cele mai mari regrete apar din cauza lucrurilor pe care nu le-am făcut…

Despre cei care ar alege prima variantă pentru a răspunde, îmi e teribil de greu să vorbesc. Toată căutarea, zbuciumul şi luptele zadarnice prin care am trecut, sperând să descopăr – şi eu – ceea ce îmi place, nu au făcut decât să mă lase fără vlagă, fizică si psihică totodată. E foarte greu să nu ştii ce anume vrei să faci, cum anume vrei să-ţi trăieşti viaţa! Cum poţi atunci să găseşti o modalitate de a trăi din “acel lucru”, când tu nici măcar nu ştii ce reprezintă “lucrul” respectiv? Am dat de curând peste un citat al lui Steve Jobs, care parcă aruncă puţină consolare peste sufletele astfel frământate: “Vei ajunge să găseşti ceea ce iubeşti şi acest lucru nu este valabil doar în privinţa slujbei, ci şi în privinţa sufletului pereche. Munca va umple o mare parte din viaţa ta şi singura modalitate de a fi cu adevărat mulţumit este să faci ceea ce vrei şi ceea ce crezi că este munca frumoasă. Şi singurul mod de a face asta este să iubeşti ceea ce faci. Dacă încă nu ai găsit-o, caut-o în continuare şi nu te resemna. Inima te va atenţiona când ai găsit-o!”.

Apoi, drumul e uşor: “găseşte o modalitate de a-ţi câştiga existenţa din acel lucru”. Povesteam odată despre un nene care mi-a încântat întoarcerea de la facultate prin cântecele sale din metrou. Şi din asta trăia, chiar dacă nu o făcea pe picior mare. Cred că mulţi dintre noi nu facem ceea ce ne place fiindcă nu am câştiga atât de mulţi bani pe cât am vrea. Uităm că împlinirea vine din interior, nu din exterior! Tu… ce ai prefera, “să trăieşti cu durerea riscului sau cu durerea regretului”? Se spune că regretele apasă cel mai tare…

M-aş bucura ca lucrurile să stea altfel de cum văd eu, iar minoritatea să nu fie formată din cei care fac ceea ce iubesc, ci din cei care nu iubesc ceea ce fac. Dar, dacă totuşi lucrurile stau astfel, aş îndrăzni să te întreb: Pe tine ce te împiedică să faci ceea ce iubeşti? Înainte să îţi dai răspunsul, te-aş atenţiona că, în funcţie de acesta, viaţa ta va urma un curs sau altul. Aşa că ai grijă!

Şi, ca o piatră de hotar, mi-a plăcut tare o altă idee de-a lui Steve Jobs: “Valoram un milion de dolari când aveam 23 de ani, peste 10 milioane când aveam 24 şi peste 100 de milioane la 25 de ani, dar nu e deloc important pentru că niciodată nu am făcut-o pentru bani.” Probabil că atunci vom descoperi şi vom putea face ceea ce iubim; atunci când vom scoate din ecuaţie orice aspect exterior! Atunci când banii nu vor mai fi relevanţi pentru noi, atunci când ne vom trăi propriile vieţi, atunci când vom face ceea ce ne spun inima şi Dumnezeu! Şi, dacă banii şi faima şi strălucirea vor veni, vom şti că acestea sunt numai bonusuri de sus!

Un articol scris de: Bogdan Matei