Acest articol s-a născut dintr-o discuție avută recent cu o persoană nouă, total necunoscută. Eram la salon, în încercarea mea de a-mi oferi puțin timp și relaxare. Pentru mine, după cum am mai spus și în articolele despre stil de pe site, momentul când ajung la barbershop este fascinant. Prieteni, oameni de calitate, o nouă înfățișare, toate acestea îmi oferă starea de bine necesară pentru săptămâna care urmează. Am întâlnit la salon un proprietar de service auto, poate unul dintre cele mai prestigioase din țară, și a fost o plăcere să stăm de vorbă. Am discutat evident despre viața profesională, dar cel mai mult am schimbat păreri despre următorul subiect “talent vs. auto-formare”.

Tu ce crezi, ne naștem inteligenți sau ne formam în timp? Cât contează partea genetică, cât contează cum dezvoltăm abilitățile?

Cei mai mulți spun și exemplele întăresc aceasta că “munca bate talentul”. Și eu cred la fel. 

În urmă cu câțiva ani, am citit un articol despre cel mai mare fotbalist al secolului XXI, și anume Cristiano Ronaldo. Unul dintre colegii lui era proaspăt sosit în echipa celor de la Real Madrid, și a vrut să își impresioneze antrenorul. El declara că a ajuns într-o zi la antrenament cu jumătate de oră înainte de momentul stabilit, și își imagina ce impresie bună va face. În momentul când a ajuns pe teren a fost surprins că Cristiano Ronaldo, era deja acolo de două ore și se antrena singur. Și acesta era obiceiul lui zilnic. Cred că diferența între oamenii mediocri și cei de succes, nu este data nici de talent, nici de familia înstărită, nici vreun soi de educație mai nobilă decât a celorlalți. Munca bate talentul. 

Cu toții ne naștem cu anumite înclinații și calități, cu toții avem privilegiul să primim capacități și posibilități extraodinare la nivel mental. Înăuntrul nostru, în suflet și în minte sunt deja instalate și pregătite atâtea gânduri și dorințe, nenumărate talente pe care trebuie ca mai tarziu, să le dezvoltăm.  Pornim la drum înzestrați cu capacități uimitoare, dar ce se întâmplă apoi? 

Imediat ce am luat contactul cu lumea reală, șansele noastre spre o viață împlinită, fie cresc, fie scad, înfluențate fiind de  mediului înconjurător. Oricât de nedrept ar fi, mediul în care am crescut poate să ne fi fost prolific sau nu, congruent sau nu cu visurile și scopul nostru suprem. De aici, lucrurile nu mai sunt egale pentru toți, sau poate așa pare, pentru că unii se zbat să aibă ce să mănânce mâine, alții concureaza pentru premiul I la cel mai mare concurs de robotică din lume. Cei privilegiați cu o educație nobilă, frumoșii de pe copertele revistelor, cei bogați, cei talentați, doar ei vor reuși? Aparent așa este, dar eu cred este ceva ce poate schimba situația. 

Dacă simți că locul tău nu este printre cei mediocri, atunci nu te opri până nu ajungi acolo unde vrei să ajungi! Eu cred că aici se trasează linia dintre mediocritate și excelență. Să vrei să îți depășești condiția! 

Se spune că existe 3 motive în viață pentru care reușim să ne trezim la realitate și să ne schimbăm cursul vieții la 180 de grade: atunci când ne îmbolnăvim, atunci când cineva drag moare, momentul cand nu mai suportăm locul în care suntem. De ce să așteptăm unul dintre aceste momente? De ce să nu profităm de fiecare clipă, de ce să nu lucrăm cu talentul și menirea noastră spre cele mai înalte culmi, de ce să nu muncim atât de mult încât talentul să fie doar o fabulă? 

Munca înseamna disciplină și aceasta doare. Este greu să renunți la mâncarea nesănătoasă, este greu să te culci mai devreme ca să trezești dimineața înaintea celorlalți, este greu să fii la birou când colegii tăi sunt la mare. Disciplina doare astăzi, dar regretul doare o viață întreagă. De ce să ne complacem în starea de “nu am talent că sa fac asta, nu am bani ca să încep acest business, nu am capacitatea necesară, nu stiu, nu pot, nu îmi merge”? 

Majoritatea oamenilor declară că vor să fie bogați sau să realizeze lucruri mari în viață. Vă spun că nu este așa. Foarte puțini sunt aceia care sunt dispuși să sacrifice orele de seriale, de televizor, de distracție pentru niște pagini în plus citite sau participarea la niște cursuri. Mai mult decât atât, sunt puțini aceia care pot să sacrifice locul neplăcut, dar cald în care se află, pentru necunoscut, pentru ca munca să bată talentul. Este nevoie de un efort mult mai mare ca munca să bată talentul, și mereu așa va fi. Dar dacă ești cu adevărat dispus, vei reuși. Sute de ore de muncă vor câștiga în fața unui talent, care nu este prelucrat. 

Vreau ca în final să vă împărtășesc unul dintre principiile mele de viață. Eu prefer să mă complic decât să mă complac. Niciodată nu sunt mulțumit cu puțin. 

Este greu să te afli la metrou dacă știi că locul tău nu este acolo. Este dureros să stai într-o camera la etajul 10 fără aer condiționat, dacă stii că nu asta îți este menit. Este neplăcut să fii pe locul 3 dacă îți doreai să fii pe primul. Este greu, dar poate fi și motivator. Depinde de tine să schimbi situația. 

Preferi să te complici sau să te complaci? Preferi să pierzi puțin sau să câștigi mult? Preferi să spui că nu ești talentat sau să te muncești până vei obține ceea ce îți dorești?

Ține minte, munca bate talentul, și asta vreau să îți demonstrezi!